O comună clujeană este un model de cum se poate face turism prin cultură. Tabăra Internaţională de Dansuri şi Cântece de la Sâncraiu face dintr-o localitate banală de munte o destinaţie de vacanţă pentru turişti din toate colţurile lumii.
La circa 60 de kilometri de Cluj-Napoca, cam o oră de mers cu maşina, o poartă „brodată“ din lemn marchează intrarea în comuna Sâncraiu. Aici trăiesc circa 1.800 de oameni, din care 25% sunt de etnie română, iar restul - maghiari.
Aşezarea deschide calea spre Apuseni şi spre un loc de poveste unde străinii înconjoară, la propriu, globul ca să înveţe cântecele şi dansurile locului. Pentru cunoscători, zona se numeşte Ţara Călatei, un loc prea puţin ştiut în România.
Mii de oameni vin aici de 23 de ani încoace pentru Tabăra Internaţională de Dansuri şi Cântece Populare Sâncraiu. Turiştii nu sunt doar din Europa, din ţări ca Ungaria, Polonia, Olanda, Belgia sau Germania, ci şi din state de peste mări şi ţări precum Canada, Mexic, Argentina şi îndepărtata „Ţară a Soarelui-Răsare“ - Japonia.
Anul acesta, în perioada 5-11 august, aproape 400 de străini au vizitat Sâncraiu. Studenţi, muzicieni, oameni de afaceri, profesori sau oameni simpli, tineri sau bătrâni au ales să se relaxeze o săptămână, în vacanţă, în comuna din inima Ardealului.
Dar şi să facă ce le place: să danseze. Iar unul dintre dansurile pe care le-au învăţat aici este unic în lume: „Fecioreasca“– dans popular maghiar specific doar Ţării Călatei din judeţul Cluj.
Tokyo dansează pe ritmuri maghiare
Unii au venit aici pentru prima dată, iar alţii au fost atât de încântaţi de ediţiile precedente încât au ţinut să revină. Lecţiile de dans din această tabără, care durează o săptămână, îi costă 100 de euro. Unii au învăţat şi câteva cuvinte de bază în limba maghiară ca să înţeleagă comenzile instructorilor.
„Sunt pentru prima
