- Conflictul româno-maghiar, aţâţat permanent de pretenţiile autonomiste ale ungurilor din Covasna şi din Har­ghita, s-a agravat, în ultima vreme, prin intervenţia tran­­şantă (pentru prima oară de la revoluţie încoace) a pre­şedintelui României. Oare conflictul se va rezolva de la sine, la masa verde, între conducerile celor două ţări, ve­cine şi cândva "prietene", sau va fi nevoie de o intervenţie a autorităţii europene? Extremismul triumfă în Europa. Avem a ne teme de un Kosovo în Ardeal?

- Cred că este vorba mai degrabă de un schimb tăios de de­­claraţii, decât de un conflict: nu s-au închis graniţele, nu s-au blocat schimburile economice, armatele nu stau mobi­lizate la graniţă, Doamne fereşte, iar în Transilvania românii şi maghiarii trăiesc rezonabil împreună. Conflict vor doar forţele extremiste din ambele ţări şi politicienii disperaţi să obţină popularitate. Din fericire, forţele extremiste sunt minoritare, iar politicienii de la putere s-au dovedit până acum înţelepţi în acţiuni, dacă nu în declaraţii. În Kosovo a fost cu totul altceva: autorităţile sârbe le refuzau orice drept cultural albanezilor, supunându-i unor discriminări inaccep­tabile, care au generat o reacţie dură a liderilor comunităţii albaneze, iar Slobodan Miloşevici a dat el însuşi semnalul unui conflict violent în 1989, dorind să creeze o diversiune care să-i consolideze puterea şi să-l ajute la realizarea unei "Ser­bii Mari", ideal politic de dragul căruia a sacrificat cu bună ştiinţă Iugoslavia. Niciuna din condiţiile care au dus la izbucnirea conflictului din Kosovo, care s-a manifestat prin intervenţia armatei sârbe, nu se regăseşte în Ardeal. România este un stat membru al UE, în care drepturile educaţionale, cul­turale şi confesionale ale tuturor minorităţilor sunt asigu­rate. Problema ei nu este discriminarea, ci corupţia şi incom­pe­tenţa autorităţilor de toate originil