O carte scrisă pe nerăsuflate. Care se citeşte cu inima. Un om din „lumea oamenilor medici“ îşi examinează viaţa amănunţit. În oglinda mea de Constantin Bălăeţ (Editura Medro, 2013) este o carte de învăţătură. Un om îşi recapitulează viaţa, etapă cu etapă. O viaţă deloc liniştită. Cu dificultăţi materiale. Cu umilinţe absolut nemeritate, la care este supus copilul de la ţară, cel cu suflet proaspăt, mâini de aur şi neostoită sete de cunoaştere. Cartea este un model de autoanaliză, de încadrare a omului în ritmurile vieţii şi ale istoriei, de regăsire a propriei identităţi şi a rostului său unic în această lume. Bun psiholog, autorul se cercetează atent pe sine însuşi, cu tot ce a fost bun sau rău în cele trăite, cu tot ce au lăsat în urmă el şi ai lui. Fără părtinire, drumul parcurs apare limpede ca într-o extrem de completă şi perfecţionată oglindă retrovizoare. GPS-ul vieţii sale a avut întotdeauna (are şi astăzi) drept ţintă dorinţa sa şi a celor din neamul său de „a se face om“. Pe oglinda retrovizoare apar, alternativ, realităţi şi visuri. Imaginea copilului prea adesea flămând, într-o cămaşă lungă de in, ducând gâştele la scăldat sau culegând flori de câmp pentru mamă şi pentru bunică, se întregeşte cu preţioase amintiri şi adnotări ulterioare, important demers născut, în cel mai firesc mod, din biblioteci şi din cercetări personale, cu date de arhivă despre oamenii şi locurile mai multor vremi. Despre oamenii Gorjului este în primul rând vorba, Gorjul fiind laitmotivul iubirii d Publicitate e glie. Sunt amintiri şi date pe care însă autorul nu uită să le aducă la zi. Ştie ce au mai făcut între timp şi ce fac la această oră colegii lui de şcoală primară, ca să nu mai vorbim de colegii de liceu sau de facultate. Prin excelenţă, un om al prezentului – şi al viitorului (vezi ampla sa activitate de modernizare a hematologiei militare româneşti sau judic