• Meseria nu a ferit-o nicio clipa de aceasta veste cumplita • A cunoscut moartea sub cele mai multe forme si a stat la capataiul a sute de bolnavi de cancer • A facut economii un an intreg pentru un concediu care s-a transformat intr-un cosmar • O asistenta medicala a vazut cat de repede se poate scurge viata • Ironia sortii este ca nu poate fi tratata in spitalul in care munceste de mai bine de un an

Nu si-a imaginat niciodata ca va primi o palma atat de dura de la viata. A infruntat moartea de sute de ori si detinea armele cu care a luptat alaturi de cei mai buni medici ieseni. Cu proprii ochi, a vazut zbuciumul a sute de ieseni aflati in agonie, la granita dintre viata si moarte. De mai multi ani si-a petrecut peste opt ore pe zi in sectia de Anestezie si Terapie Intensiva (ATI), locul unde de multe ori raman doar sperantele celor conectati la aparatele din saloane.

"Stiam riscurile, dar nu puteam crede ca acum sunt eu in aceasta situatie"

Cristina Tudurache, in varsta de 31 de ani, credea ca nimic nu o mai poate surprinde, dupa ce a cunoscut ca-n palma saloanele de la Terapie Intensiva, din cadrul Institutului Regional de Oncologie Iasi. Si-a programat un concediu alaturi de familie in Italia, unde nu dorea decat sa o vada zambind pe fetita ei Maria, in varsta de 3 ani. De pe plaja a ajuns direct pe mainile medicilor italieni, care i-au pus un diagnostic cumplit, dupa investigatii complexe. Ieseanca a crezut ca innebuneste cand a avut in mana rezultatele computerului tomograf (CT). De fiecare data era pusa in situatia de a fi cea care cauta cea mai buna metoda de a da pacientilor vesti teribile. Acum stia perfect semnificatia termenilor medicali, dar nu-i venea sa creada ca viata ei incepe sa se scurga atat de repede. "In iunie am plecat cu familia in Italia. Ne-am propus sa avem cateva zile de neuitat alaturi de Maria, care tocm