O însorită dimineață pe plaja din Antalya. Briza mării adie blând, marea e lăptoasă, plină de sclipiri argintii.

Țipete răzlețe de pescăruși tulbură liniștea dimineții și somnul domnului Crin Antonescu și cu toate că Ghișe avusese grijă să-i astupe cu palmele urechile delicate de la 5 dimineața, blestemând în gând pescărușii, sirenele vapoarelor ce se auzeau în depărtare, nu reuși să-și îndeplinească misiunea, iar șeful său se trezise încercănat și boțit din cauză pernei neprietenoase din camera de hotel. Ghișe purta povara de nesuportat a vinovăției de a fi uitat perna preferată a lui Antonescu acasă, în marea grabă cu care-și făcuse bagajul când șeful îl anunțase inopinat ”în termen de 24 de ore să te decizi dacă vii cu mine în Antalya” . Ghișe nu stătu pe gânduri, îndesă într-un geamantan ponosit niște tricouri pe care inscripționase în mare viteză ”Băsescu demișlic de poporoglu” și ” Faceți loc, trece sultanul Antonescu ”, adaptate pentru susținătorii din Turcia.

După ce ajunseseră în Antalya și despachetaseră papornițele, Ghișe plânsese două zile încheiate, până când i se făcuse igrasie la sprâncene și cu toate că șeful său încercase să-l liniștească în stilul său caracteristic ”dăunt crai laic ă bici”, îi fusese greu să-și ierte greșeala de a fi uitat pernuța favorită după ce închisese aragazul, plimbase câinele, udase florile, verificase robinetele și ferestrele la vila familiei Antonescu și cărase toate bagajele prin aeroport, transpirând ca un martir. Acum uitându-se în urmă, i se părea normală suferința și disconfortul fizic când alergase cu geamantanele după cei doi Antonești, deși o înjurase în gând pe Adina, în primul rând că nu rămăsese acasă și-n al doilea rând pentru că-l pârâse la șeful când încercase să-i pună cu forța o geantă pe umăr, să simtă și ea greutățile vieții de soție de viitor președinte de țară.

În această dimineață se dus