Patronatul industriei painii sustine reducerea numarului de spatii in care se poate vinde paine, implicit a numarului de vanzatori. O masura care echivaleaza cu rationalizarea painii, scrie economistul Bogdan Glavan, pe blogul sau
Motivul pentru impunerea acestei prohibitii este unul din argumentele cele mai populiste aduse impotriva pietei libere: asa-zisul haos asociat cu functionarea acesteia:
“In momentul de fata, este o debandada totala (in procesul de vanzare a painii – n.r.). Painea se vinde si la taraba in piata, se vinde si din naveta la coltul strazii, se vinde in chioscuri, in tonete, se vinde in magazine in care se vand detergenti sau ciorapi ori alte marfuri”.
Adeptii “comertului organizat” – adica socialist-corporatistii – spun ca reglementarea stricta a vanzarii painii va fi in beneficiul consumatorului:
primul care va castiga va fi consumatorul, deoarece acesta va gasi o gama mai diversificata de produse de panificatie, intrucat comerciantul care vinde paine in raion sau in magazin specializat va fi nevoit sa comande la mai multi furnizori, va exista o concurenta intre furnizori si, in acelasi timp, se va crea posibilitatea pentru consumator sa isi aleaga produsul pe care il doreste si este bun din punct de vedere calitativ.
Si daca mai are cineva ceva de protestat, urmeaza verdictul final:
“Si inainte de ’90 painea se vindea in magazine specializate sau in raioane de paine. Asa este si in celelalte tari membre ale Uniunii Europene, numai la noi aceasta democratie prost inteleasa a permis un comert care pur si simplu este iesit din comun”.
Spre dezamagirea patronatului ar trebui sa spunem raspicat ca interdictiile in calea comertului nu pot fi in serviciul consumatorului, ci doar in beneficiul producatorului. Daca patronatul reuseste sa demonstreze contrariul, dar cu a
