Aş fi preferat să mă duc la concert pe 15 Iunie 2002. Era mai aproape, la Budapesta pe stadionul Kisstadion. Am întrebat-o pe Florina, soţia mea dacă mă lasă, însă, după ce am verificat zborul de întoarcere, mi-a interzis cu desăvârşire. Nu de alta dar pe 16 avionul ateriza cu aproximativ o oră înainte de cununia Gabiţei cu Cristi, iar noi nu eram nici mai mult, nici mai puţin decât naşi.

Am ales Copenhaga şi aşa am plecat în Danemarca, să văd concertul lui Roger Waters,„In the Flesh”, pe data de 2 Iunie 2002.

Cu o oră înainte de spectacol eram deja la porţile Forumului. Imediat ce am ajuns, nu am stat mult pe gânduri şi am încercat să găsesc pe cineva care să mă ajute să obţin un autograf. Am urcat nişte scări şi am dat de birourile organizatorilor. Din păcate, aceştia mi-au spus că nu mă pot ajuta. Nu că nu pot, însă, de cele mai multe ori sunt extrem de jegoşi. Mai ales românii. Am găsit în cele din urmă un agent de securitate căruia i-am explicat cât de mult a însemnat pentru mine muzica celor de la Pink Floyd.

Se pare că în cele din urma l-am impresionat, motiv pentru care mi-a împărtăşit doua informaţii esenţiale. În primul rând, mi-a spus cu exactitate ora şi locul pe unde avea să sosească formaţia. În al doilea rând, mi-a spus să aştept lângă el până când o să apară cineva din partea formaţiei care ar fi putut să mă ajute, dacă ar fi vrut. Nu după mult timp apare un tip de culoare şi agentul îi spune că îl aşteaptă cineva care vrea să vorbească cu el.

Aveam la mine întreaga colecţie Pink Floyd. Am scos-o şi i-am arătat-o. Nu mai ştiu ce i-am spus cu exactitate însă, cuvintele erau oricum de prisos. Mi-a luat din mâini colecţia şi am văzut pe faţa lui cât de impresionat era în timp ce o răsfoia. Pentru o clipă am crezut că o să mi le ia şi nu o să mi le mai dea înapoi. S-a uitat la mine şi mi-a zis să-l caut la pauză. Pentru mine era un