Chiar dacă găselniţa electorală a lui “Să trăiţi bine!” a ajuns de mult miştocărie populară şi haz de necaz, din Băsescu se trăieşte, totuşi, excelent. Nulităţi bune de gură au salarii uriaşe pentru România cu Băsescu drept sarcină de serviciu. Într-o presă la limita falimentului unii au făcut din subiect economii care i-au îndemnat să cumpere, la un moment dat, branduri precum cel al Academiei Caţavencu. Alţii, stimulaţi de primele oferite sub acoperirea unor împrumuturi de gestionarii deveniţi moguli, şi-au consolidat moşioarele şi perfecţionat arta culinară, practicată ecologist şi cu lăutarii după ei. Când Băsescu e târât, mai mult sau mai puţin întemeiat, ca şalăul prin făină şi condimente din grădina personală, dar cu talent şi chiar geniu gospodăresc, ne place de ne lingem pe degete. Sunt însă şi trepăduşi lipsiţi de orice chemare care desfăşoară ritualul ca pe un spălat de vase, mulţumiţi, probabil, cu un mititel în plus şi un şpriţ de vară în contul casei. Pe o nenumită aici publicaţie, platforma voxpublica a Realităţii şi pe unde s-o mai repeta el pe sine însuşi e de găsit un nene, pre numele de mirean Cristian Teodorescu, care (cacofonie permisă) o ţine langa cu nenorocirea băsistă, indiferent de context, meteorologic sau politic. Într-un text intitulat “Ce lege i se aplică lui Băsescu?”, distinsul ziarist cu repetiţie de picătură chinezească ajunge, sintetizat, la următoarea concluzie: să nu se mai dea, dom’le, Băsescu ăsta, apărătorul legii în România, el care a făcut, mai mult ca sigur, bişniţă cu blugi, cafea şi ţigări pe vremea dictaturii comuniste! Domnul Teodorescu epuizase toate investigaţiile jurnalistice privind dictatura cotrocenistă, aşa că a săpat adânc cu presupusul în biografia suspendatului naţional. Or, cum toată lumea de o anumită vârstă ştie prea bine, marinarii erau în Epoca de Aur principala noastră legătură cu decadenţa capitali