Zilele trecute, o stire venita din Egipt arata ca tensiunile dintre Guvernul egiptean si autoritatile de la Ankara escaladeaza prin interzicerea difuzarii telenovelelor turcesti.

Cele mai mari televiziuni egiptene au preluat ideea unui numar important de scriitori, poeti, artisti, oameni de stiinta si jurnalisti.

De ce ar "pedepsi" Cairo in acest fel Ankara? Si care este motivul pentru care telenovelele turcesti au atata trecere la publicul din Orientul Mijlociu (ca sa nu mai vorbim despre Balcani, inclusiv Romania, in pofida resentimentelor si nationalismelor)?

De-a lungul timpului, Hollywood-ul a fost "invinovatit" ca face diplomatie culturala, ca promoveaza o imagine distorsionata a Americii si capitalismului si, pe alocuri, ca prezinta pozitia oficiala a Administratiei de la Casa Alba. Fenomenul telenovelelor turcesti, mai recent ca data de aparitie, poate fi privit prin aceeasi prisma a "puterii intangibile (soft) ".

Daca in Turcia sunt multe voci care critica seriale precum "Suleiman Magnificul", pentru ceea ce considera a fi, in esenta, o mistificare a istoriei, in Orientul Mijlociu, Balcani, Pakistan, si in curand in China, Italia si Lituania, multimile sunt cuprinse de frenezie. Milioane de persoane urmaresc cu sufletul la gura ultimele episoade ale serialelor, asa cum odinioara romanii urmareau episodul in care era impuscat Bobby Ewing.

Daca in Balcani explicatia pentru aceasta tendinta tine mai degraba de valorile traditionale promovate de serialele turcesti si de similaritatile culturale ce sparg barierele istorice si nationalismul, in Orientul Mijlociu explicatia este mai complexa.

Piotr Zalewski incearca sa explice, in Slate, ca Turcia este "hot" in lumea araba.

Dupa ani de boom economic, toata lumea doreste sa viziteze Turcia, sa se comporte ca turcii, sa traiasca turce