Herpesul este o boală comună foarte răspân­dită, putând apărea atât la copil (chiar şi sub doi ani), cât şi la adult.

După multi­pli­carea locală, virusul se poate răspândi pe calea sân­gelui, determinând leziuni în diferite organe. O altă cale de diseminare este din aproape în aproape, adică de la o celulă bolnavă la una sănătoasă, pe distanţe incredibil de mari, de exemplu de la cornee până la ni­velul creierului, unde poate produce encefalită, caz ce dovedeşte posibilitatea de migrare a virusului pe calea nervilor. Infecţia iniţială cu herpes este de intensitate variabilă, de la forme moderate (o infecţie la ochi) până la forme grave.

Unele date despre virus

Sunt multe tipuri de virusuri, de mărimi diferite (70-200 milimicroni). Stabili la mi­nus 70°C, inactivaţi la tempe­ra­turi de peste 56°C, ei recidi­vează uşor când organismul este în impas, influenţat şi agresat de factori foarte diverşi: expuneri suc­cesive la soare, alimente ne­corespunzătoare consumate cu 24-36 de ore înainte de manifes­tarea bolii (mai ales alimente gra­se, carne şi preparate din carne de porc, ouă, carne de oaie, de peşte, mezeluri). Alte situaţii ce pot de­clanşa boala: enterocolita acută, afecţiuni buco-dentare (lucrări protetice, plombe, afte), prezenţa unor simp­tome nervoase, dureri la coloana lombară, la osul sa­cru, nevralgie sciatică ori intercostală, senzaţie de amorţeală în lungul braţului către degetul mic, stres, surmenaj intelectual, examene, congrese, deplasări, că­lătorii, excursii, efort fizic intens, sport. Erupţia her­petică poate apărea în cursul diferitelor maladii infec­ţioase, gripă, pneumonie, meningită cerebro-spinală, malarie, intoxicaţii, injecţii şi vaccinuri, traumatisme şi operaţii sau modificări hormonale, cel mai frecvent fiind cel legat de menstruaţie. Între două recidive, viru­sul are o viaţă latentă, adormită, neagresivă