A trecut o săptămână de la promisiunea primului-ministru că va numi şefii celor opt Direcţii Regionale Antifraudă. Suspansul continuă, însă. Numirea fusese anunţată a avea loc în 19 august. Zi în care a urmat o altă amânare, de data aceasta pentru un termen nedefinit exact, pe motiv oficial că “sunt în verificări, pentru că vor fi nişte funcţii extrem de importante”. Aspecte care nu fuseseră cunoscute cu trei zile înainte…

Oficial, e greu de explicat de ce nu s-au făcut verificări în cele două luni de la publicarea OUG 74/2013, din 26 iunie, care vizează reorganizarea activităţii ANAF şi care prevede, printre altele, înfiinţarea Direcţiei Regionale Antifraudă Fiscală. Sau în cele aproape opt luni de la momentul în care dl Ponta şi-a exprimat dorinţa înfiinţării acestei direcţii, pe care să şi-o treacă în subordine directă. De altfel, nici şefii Direcţiilor Generale Regionale ale Finanţelor Publice nu au fost numiţi încă. Au existat doar scandaluri generate de amplasarea viitoarelor sedii, majoritatea fiind decise a funcţiona nu în oraşul cel mai dezvoltat al unei regiuni, ci în fieful câte unui baron USL.

Neoficial, nu e greu de explicat. E previzibil. Faptul că, în ciuda negocierilor intense pentru aceste funcţii-cheie – negocieri care lipsesc, de exemplu, la numirea unui şef de Casă de Pensii –, nu se ajunge la un numitor comun, trădează o miză foarte mare.

În cazul Direcţiei Generale Antifraudă, subordonată primului-ministru, însăşi decizia înfiinţării ei ridică semne de întrebare. În afară de faptul că această suprastructură de control – ale cărei atribuţiuni se suprapun aproape milimetric cu cele ale desfiinţatei Gărzi Financiare – a fost gândită să îi confere o supraputere premierului, nu are nicio explicaţie logică.

Planul înfiinţării Direcţiei Antifraudă a ieşit la iveală la câteva zile după ce, în decembrie 2012, Victor Ponta îş