Spui Alex Găvan, spui alpinism. Percepția, îndreptățită la un moment dat – într-adevăr, Găvan a devenit cunoscut publicului larg prin expedițiile montane pe care le-a făcut –, e una de mult depășită. Acum, el se defineşte ca fiind „un mic antreprenor“
Pe Alex Găvan nu îl prinzi ușor. Când nu este pe munte, se antrenează la panou. Iar când nu se antrenează, este implicat în proiecte de business sau lucrează la propriul său proiect, o fundație educațională. Mărturisește de la bun început că este încântat de propunerea de a apărea într-o revistă de business, mai ales că „experiențele la limită pe care le-a trăit acolo sus, lucrurile pe care le-a învâțat urcând, pot fi aplicate în orice business“. În plus, expedițiile sale poartă amprenta unor cunoscuți antreprenori locali și multinaționale, parteneri fără de care traseul lui către atingerea unui vârf ar fi fost, poate, mult mai anevoios. Sau nu ar fi existat deloc.
Are 31 de ani și cinci vârfuri de 8.000 de metri în palmares, toate urcate fără oxigen suplimentar sau ajutor din partea șerpașilor. Ultimul, atins în primăvara acestui an (Shisha Pangma, 8.027 m).
Cu un asemenea trecut, te aștepți ca omul pe care urmează să-l întâlnești să fie „mai impunător“ și, de ce nu, „ușor arogant“. Nici vorbă de așa ceva. Franchețea pe care o are în tot ceea ce spune, entuziasmul la gândul unei noi expediții și încrederea în „partenerii lui de business“ – se autodefinește „un mic antreprenor“ - te antrenează rapid într-un dialog colorat, fără paranteze și ocolișuri. „În ultimul meu film de vârf (n.r. – 30 aprilie, Shisha Pangma), spuneam că «nu simt nimic». Cred că asta este esența. În momentul în care tu ești total prezent în activitatea pe care o desfășori, devii una cu activitatea aia. Eu devin una cu muntele pe care îl urc și nu prea mai am timp de judecăți de valoare.
Până la urmă, urcatul acesta este
