Care sunt cauzele pentru care există această situaţie anormală? Şefa Centrului Logopedic Interşcolar, Georgeta Burlea crede că una dintre cauze este studierea superficială a logopediei, la facultăţile cu alt profil.

Mii de copii cu probleme de vorbire şi de exprimare rământ netrataţi, pentru că, în România, logopedia există doar ca meserie, dar nu se învaţă în facultăţi de profil. În judeţul Iaşi sunt doar 19 logopezi, numărul fiind mult prea mic în comparaţie cu sutele de şcolari şi preşcolari diagnosticaţi anual cu astfel de probleme. Logopedia poate fi practicată de absolvenţi de Psihopedagogie, Pedagogie şi Psihologie, dar, nefăcând practica şi cursurile necesare în facultate, mulţi studenţi ocolesc această meserie. Numai anul trecut, 791 de copii au fost diagnosticaţi cu probleme de vorbire, însă numai 272 şi-au revenit.

Mulţi părinţi neglijează problema

Anual, sute de copii sunt diagnosticaţi cu tulburări de pronunţie, de scriere şi citire, de exprimare sau de voce. De cele mai multe ori, doar jumătate dintre aceştia se corectează, deoarece nu toţi părinţii îi aduc des la terapie. Numărul cazurilor de preşcolari şi şcolari cu aceaste forme de tulburare este într-o creştere continuă. Dacă în anul 2008 doar 407 cazuri au fost înregistratate, anul trecut s-a depăşit numărul 700. Cea mai frecventă afecţiune este dislalia: imposibilitatea emiterii corecte a unuia sau mai multor sunete (combinaţii de sunete). Dacă părinţii şi-ar duce copiii la logoped imediat după diagnosticare, şansele de recuperare ar fi maxime. De multe ori însă, problemele de comunicare sunt puse pe seama vârstei, iar copiii ajung să nu se integreze în societate şi să nu poată urma o şcoală normală. Nu doar interesul scăzut al părinţilor este de vină, ci şi lipsa unor logopezi, cei din judeţ fiind supraaglomeraţi. În lipsa unei terapii specifice, copii pot ajunge analfabeţi. D