Dinamo s-a rupt de „era Borcea”, una colorată în siclam, inimioare roşii, verb baritonal, epatări. Cu Borcea, promisiunile păreau emeninţări, iar ca dinamovist, dacă visai, riscai să te trezeşti sugrumat de coşmaruri. La Dinamo, Borcea trăia ca un taximetrist, la secundă, iar de multe ori gândea tot ca un taximetrist. Pentru a ajunge unde şi-a propus, Borcea a trecut pe roşu, a încălcat reguli, a depăşit linia continuă şi tot nu s-a prezentat la comanda lui de la ora 21: 45.

Mai nou, Dinamo s-a trezit în „era Anghelache”. Aici totul este gri, noul şef nu promite, cere răbdare. Nea Costică pare că trăieşte, gândeşte şi se comportă precum un bătrân şofer de duminică, posesor de Dacie 1300, prelată şi instrucţiuni de folosire valabile doar pentru prima bandă. Nea Costică a dat prelata jos, şi-a fixat scaunul aşa cum a învăţat pe vremea în care lucra alături de Lucescu, ţine volanul s strâns, cu două mâini, plantat sub barbă.

Şi Borcea şi Anghelache se cred şoferi buni. Fiecare conduce în stilul lui, însă până acum şi din maşina lui Borcea şi din cea a lui Anghelache, dinamoviştii sunt ţinuţi pe bancheta din spate, iar când se uită prin parbriz văd acelaşi lucru: Efectul „Fata Morgana”.

Dinamo s-a rupt de „era Borcea”, una colorată în siclam, inimioare roşii, verb baritonal, epatări. Cu Borcea, promisiunile păreau emeninţări, iar ca dinamovist, dacă visai, riscai să te trezeşti sugrumat de coşmaruri. La Dinamo, Borcea trăia ca un taximetrist, la secundă, iar de multe ori gândea tot ca un taximetrist. Pentru a ajunge unde şi-a propus, Borcea a trecut pe roşu, a încălcat reguli, a depăşit linia continuă şi tot nu s-a prezentat la comanda lui de la ora 21: 45.

Mai nou, Dinamo s-a trezit în „era Anghelache”. Aici totul este gri, noul şef nu promite, cere răbdare. Nea Costică pare că trăieşte, gândeşte şi se comportă precum un bătrân şof