Un editorial recent m-a pus pe ganduri. Departe de mine dorinta de a impune cuiva propriile mele pozitii, valori si analize. Dar, la fel cum alti editorialisti isi publica parerile, imi permit si eu sa fac acelasi lucru, cu deplin respect si fara intentia de a discredita pe cineva.

Dl Florian Bichir are opiniile sale, evident diferite de ale mele. Scriu la EvZ incepand din toamna anului 2006. Nu cred ca a fost saptamana in care sa nu am un articol la “Senatul EvZ”, plus alte interventii. Scriu acolo si atatia altii, cu unii sunt de acord, cu altii nu.

Nu sunt catusi de putin de acord cu viziunile amintite de dl Bichir pe care le-as incadra sub termenul generic "paradigma Buzatu-Scurtu-Stoenescu". In august 1944, se stia ca sub conducerea lui Ion Antonescu se comisesera monstruoase crime impotriva umanitatii (termenul de Holocaust nu aparuse inca in vocabularul politic si moral international).

Faptul ca istoricii pe care ii invoca dl Bichir nu sunt oripilati de genocidul comis din ordinul dictatorului Antonescu impotriva evreilor si populatiei Roma este regretabil si socant. Exista Institutul “Wiesel” aflat, ca si IICCMER, in subordinea premierului Victor Ponta, care ar trebui sa-si faca auzit glasul, sa contracareze ofensiva propagandistica de sorginte national-securista. La fel, IICCMER ar trebui, cred, sa se opuna eforturilor de a prezenta in culori favorabile Securitatea lui Ceausescu. Nicolschi, Visinescu, Enoiu, Soltutiu si Bistran au fost criminali odiosi, dar tot criminali au fost si servitorii securisti ai lui Ceausescu, asasinii lui Gheorghe Ursu, prigonitorii lui Paul Goma, Ionel Cana, Doina Cornea, Radu Filipescu, Dorin Tudoran, Dan Petrescu si Vasile Paraschiv, ai muncitorilor grevisti din Valea Jiului si de la Brasov.

Ion Antonescu a intemeiat un regim dictatorial cu certe dimensiuni totalitare, a stabilit o alianta