Tehnicile aleşilor prin care s-au fofilat de justiţie au evoluat continuu din 90 încoace. Fie că era vorba de luat şpagă, de fraude, de conflicte de interese, toţi cei prinşi cu musca pe căciulă s-au arătat gata să voteze prezumţia de nevinovăţie drept încă o lege specială pe lângă celelalte care adâncesc ruptura dintre parlamentari şi oamenii de rând momiţi să-i voteze din când în când. Asta, deşi de cele mai multe ori activitatea din Legislativ n-are nici în clin nici în mânecă cu scopul (promisiunile) pentru care se află acolo armata de 580 de senatori şi deputaţi. Cel mai proaspăt exemplu în acest sens este iniţiativa a 11 dintre ei, între care şi doi brăileni, privind declararea zilelor libere drept lucrătoare în mediul privat, plus o nouă zi liberă bonus pentru angajaţii de la stat. E adevărat că lenea e cucoană suficient de mare ca să conducă ambele camere ale Parlamentului, însă discriminarea - sau, mai bine zis, dispreţul - ar trebui să aibă o limită.
Un binecunoscut personaj din politica românească, el însuşi protagonist în cel puţin două cazuri penale răsunătoare, i-a numit pe aleşii pătaţi "puşcăriabili", după ce a constatat că aproximativ 30 dintre parlamentarii legislaturii trecute (respectiv 6 la sută din efectiv) au fost dibuiţi de procurori, inspectori ANI etc. că au călcat pe bec, iar judecătorii au confirmat acuzaţiile în cele mai multe cazuri. Dacă amploarea acestui fenomen n-ar fi atât de mare, replicile suspecţilor şi/sau modul în care au săvârşit boacăna ar fi amuzante. Iar îngrijorător este faptul că nici protejaţii politicienilor înfipţi "prin concurs" la şefia unor instituţii publice nu se dau în lături de la jaf.
Ne amintim de legendarii caltaboşi primiţi de Decebal Traian Remeş pentru a favoriza o firmă în două licitaţii. Ministru al Agriculturii în 2007, când s-a întâmplat tărăşenia, Remeş s-a lăsat mituit într-
