Simona, ţi se adresează un jurnalist pe care nu-l cunoşti, probabil nu-l vei cunoaşte vreodată şi care nici măcar nu scrie pe sport. Dar Simona, atât vreau să-ţi spun eu ţie, ai cupele prea mici!

Prea mici pentru netrebnicia şi nepăsarea noastră. Ai devenit cunoscută acum câţiva ani pentru că aveai sânii prea mari. Decât să faci o carieră bazându-te pe pieptul tău, ai ajuns la bisturiu. Ai ales tenisul în dauna sânilor. Bine ai făcut. Dar ce cupe mici ai pentru atenţia noastră ...

Simona, eu mă pricep la tenis cum probabil te pricepi tu la tinichigerie. Întorc capul din stânga în dreapta şi invers. Dar recunosc o campioană. Iar tu, cu cele patru cupe ridicate deasupra capului anul ăsta ai devenit aşa ceva. Au trecut vreo 15 ani de când Irina Spârlea şi cu Ruxandra Dragomir aveau şanse de victorie prin turnee. Sorana Cârtea ne-a mai dat speranţe. Iar tu le-ai pus în practică anul ăsta de patru ori. Patru victorii internaţionale.

Simona, noi nu prea avem cu ce ne mândri în sport. Au trecut ani, am crescut toţi. Eu am devenit din copil, adolescent, iar entuziasmul provocat de sport s-a diminuat. S-au dus serile când Gabi Szabo o bătea pe Viorica Szekely la Golden League. S-au dus nopţile campionatului mondial de fotbal din 1994. S-au dus şi medaliile pe linie la gimnastică, deşi din când în când ne mai revine speranţa acolo. S-au dus entuziasmantele noastre echipe de handbal feminin. Simona, eşti dintr-o specie rară. Câştigi. Ce greu e să mai facem asta acum.

Simona, să ştii că dacă vei intra pe site-urile de ştiri româneşti, e vina noastră. Suntem prea mici pentru cele patru cupe prea mari ale tale. Să nu te sperii când vei vedea victoria ta a 12-a ştire din site. Sau vei descoperi că şi în seara asta Steaua Bucureşti ţine capul de afiş al presei de sport româneşti. Să nu te sperie o ştire banală din politică. Cupele tale sunt prea mici pentru a