Economia României are două motoare extrem de puternice, care nu funcţionează nici măcar la jumătate din capacitate: agricultura şi turismul.
Dacă aceste două propulsoare ar merge ca unse, vă asigur că ţara noastră ar putea fi numită fără niciun fel de reţinere Elveţia Estului (dacă aş fi maliţios, aş mai pune o condiţie: să fie locuită de nemţi). Dacă în cazul agriculturii lucrurile sunt un pic mai complicate şi nu o să intru în detalii acum, în cazul turismului, cred că ne-am fi putut mişca mult mai bine şi mai repede. Haideţi să vedem de ce avem un turism de tot rahatul şi care sunt soluţiile pentru redresarea lui.
În primul rând, principala problemă a turismului este lipsa infrastructurii. Avem o ţară minunată, dar nu putem s-o vizităm din cauza timpului enorm pe care suntem nevoiţi să-l petrecem la volan pentru a ajunge de la o destinaţie la alta. Din păcate, în acest caz soluţiile ţin de autorităţile de până acum, care au tratat această problemă într-o bătaie de joc teribilă. Am fi putut aduce la PIB câteva miliarde de euro numai din plusvaloarea pe care o aduce o reţea de autostrăzi turismului, ca să nu mai vorbesc de celelalte domenii. Dar unde nu-i cap, vai de picioare!
O altă mare hibă a industriei ospitalităţii este proasta pregătire a personalului care lucrează în domeniu. Toţi neaveniţii care nu au ce face vara pe-acasă vin să lucreze pe litoral sau în diverse pensiuni de la munte ca ospătari, recepţioneri, ba chiar și ca administratori ai unor afaceri din turism. De aceea, serviciile sunt execrabile, de-aia turiştii, care lasă bani grei în vacanţe pe litoral sau la munte, pleacă acasă scârbiţi şi-şi spun în barbă că nu mai calcă pe la noi. Păi, cum e posibil ca la un beach bar din Eforie-Nord, care vindea şi pizza, vânzătoarea să-ți spună cu o nonşalanţă vecină cu prostia că, în miezul zilei, nu au produse să facă
