Birocraţia dusă la absurd blochează multe proiecte. Uneori, solicitanţii ratează finanţarea doar pentru că sunt în concediu de odihnă. Sursa: RĂZVAN PETRESCU

Un caz concret: o fundaţie din România a depus, în anul 2011, un proiect. După doi ani de aşteptare, primeşte de la autorităţi o cerere de completare a documentaţiei, însă în perioada de concedii. Pentru că n-a putut răspunde în timp util, a ratat banii.

Condiţii absurde

La jumătatea anului 2011, Virgil Munteanu, vicepreşedinte şi director general al Fundaţiei "Nadia Comăneci" a depus la Ministerul pentru Societatea Informaţională, proiectul "Dotarea centrului educativ- sportiv MiniMe cu tehnică de calcul pentru oferirea accesului la Internet".

Anii 2011, 2012 şi cea mai mare parte din 2013 au trecut fără ca solicitantul să fi primit vreun răspuns. În august, ministerul a trimis în sfârşit o scrisoare. Proiectul ajunsese în etapa de "verificare administrativă şi a eligibilităţii precum şi tehnico- financiară".

Se cerea completarea unor documente, printre care şi actualizarea unei procuri, deşi aceasta era perfect valabilă la data depunerii, dar, bi ne înţeles, în răstimp de doi ani, expirase. Reprezentanţii Autoritatii solicitau şi prezentarea a două oferte de la firme specializate, pentru verificarea rezonabilităţii preţurilor, conform OUG 66/2011, deşi Ghidul Solicitantului nu prevedea acest lucru.

Situaţia este uşor de înţeles dacă verificăm data publicării Ordonanţei: 30 iunie 2011, cu mult timp după lansarea programului şi publicarea ghidului. Întrebarea este: ofertele trebuie să fie făcute la nivelul anul 2011 sau la nivelul anului 2013? Dacă vorbim de nivelul preţurilor din 2013, nu este deja altă ofertă?

Dincolo de cerinţele absurde ale ministerului se ridica însă o altă problemă, majoră. Toate documentele trebuia să ajungă la minister în maximum 5 zile lucrătoare,