Grupul fiscal unic este definit de Codul fiscal ca fiind - un grup de persoane impozabile stabilite în România care, independente fiind din punct de vedere juridic, sunt în relaţii strânse una cu alta din punct de vedere organizatoric, financiar şi economic. Condiţia ca persoanele impozabile ce pot forma un grup fiscal unic să fie considerate în relaţii strânse una cu alta din punct de vedere financiar, economic şi organizatoric, este legată de capitalul social al firmelor ce formează grupul fiscal unic, respectiv acesta trebuie să fie deţinut în proporţie de 50% de către acelaşi acţionar. Condiţiile în care acest grup de firme poate să opteze în a forma şi a fi recunoscut drept un grup fiscal sunt: o persoană impozabilă poate face parte dintr-un singur grup fiscal; opţiunea de formare a grupului fiscal trebuie făcută pe cel puţin 2 ani şi se referă la grup şi nu la fiecare membru; perioada fiscală aplicată este aceeaşi pentru toate persoanele impozabile componente ale grupului fiscal. De asemenea, o condiţie importantă este că grupul fiscal poate fi constituit din minimum două persoane impozabile care sunt administrate de către acelaşi organ fiscal competent.

Principalele demersuri în implementarea grupului fiscal unic ţin de depunerea unei cereri la organul fiscal competent, cerere semnată de către reprezentanţii legali ai tuturor membrilor grupului, care să cuprindă următoarele informaţii: numele, adresa, obiectul de activitate şi codul de înregistrare în scopuri de TVA al fiecărui membru; dovada că membrii sunt în strânsă legătură; numele membrului numit ca reprezentant; emiterea deciziei oficiale a organului fiscal competent asupra aprobării sau refuzului implementării grupului fiscal unic, respectiv‚ "Decizia privind aprobarea implementării grupului fiscal unic" sau "Decizia privind respingerea implementării grupului fiscal unic", în termen de 6