În 28-29 ianuarie 2000, Ambasada Finlandei la Bucureşti organiza o sesiune a experţilor consacrată chestiunii romilor, ale cărei concluzii se pot parcurge şi astăzi (vezi volumul International Expert on Roma Questions, Embassy of Finland in Romania, Bucharest, 2000).
Sesiunea respectivă avea două premise. Pe de o parte, era premoniţia unor ţări europene că, în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană (care devenea clară, odată cu invitarea ţării noastre, adresată Guvernului din decembrie 1999, să deschidă negocierile de aderare), chestiunea romilor va spori în importanţă, pe de altă parte, era lansarea de către Ministerul Educaţiei Naţionale de atunci a unui pachet de măsuri în premieră naţională pentru romi. Arhivele atestă că, în anii anteriori, deja, am dispus (prin ordinul de ministru nr. 3577/ 1998) discriminarea pozitivă pentru romi (acordându-le locuri de studii distincte în licee şi facultăţi),
înregistrarea populaţiei iliterate (ordinul nr.3316/ 1998), crearea inspectoratelor şcolare pentru romi (ordinul nr. 3363/1998) şi a altor facilităţi (ordinul nr.4281/ 1999), pentru a trece apoi la elaborarea şi punerea în aplicare a „Strategiei educaţiei pentru romi", împreună cu organizaţiile romilor. În orice caz, sesiunea şi măsurile amintite au contribuit la schimbarea abordării situaţiei romilor, iar guvernele ulterioare au continuat un timp aceste preocupări. Viziunea în care s-a operat atunci era concentrată asupra sprijinirii formării elitei reprezentative a romilor şi asupra reducerii analfabetismului şi abandonului şcolar printre romi. Am prezentat această viziune, la invitaţia unor instituţii europene, în reuniuni din diferite ţări (ea este sintetizată recent în textul despre romii europeni din Andrei Marga, Schimbarea lumii. Globalizare, cultură, geopolitică, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2013, pp.150-160).
Între timp,