Bine, înţelegem, vacanţa cât e vara de lungă, pentru că “tot românul are dreptul la concediu”, nu-i aşa?! Nonşalanţa peste măsură şi încrederea oarbă în fideli sunt, iarăşi, de la sine înţelese, întrucât Antonescu nu e Lenin. Cum să n-aibă încredere în oameni, de ce să-i verifice? Păi ce e el?! Serviciile lui Băsescu?! DNA-ul Cotroceniului?! Ghiţă a lui Ponta?! Sau ce?
Antonescu are partid, în care are fideli, care au prieteni şi, dacă nu chiar prieteni, atunci măcar amici, cunoştinţe, un frate, o soţie, un văr de-al doilea după mamă, mă rog, oameni. Aşa că atunci când se pune problema să nominalizeze un personaj pentru a prelua portofoliul unui minister, reacţionează ca un flash, fără să verifice sursele.
Astfel, după “ratările” Fenechiu şi Silaghi, persoane apropiate lui Crin au rostit numele “Nini” cu atâta căldură şi încredere, încât liderul liberal a simţit că nu e loc de vreun refuz. Ceea ce, însă, nu a simţit şi Ponta, şi l-a refuzat pe Săpunaru fără piruete şi figuri de stil.
De ce l-a refuzat? În primul rând pentru că s-a săturat să-l tot căpăcească Băsescu, croind cu materialul clientului, şi s-a interesat şi el, pe surse – aceleaşi sau altele decât cele ale Cotroceniului – ce-i cu Nini?! Dacă e curat, dacă e profesionist, dacă e liber de contract.
Ce a aflat? De exemplu, că DNA tocmai ar lucra la - nici mai mult nici mai puţin -, patru dosare ale ministeriabilului. Şi apoi tocmai premierul să-l susţină pe inamicul amicului său, baronul Oprişan?! Exclus!
Cu atât mai mult cu cât ceea ce ştie Ponta de câteva zile se presupune că ştie Băsescu de câteva luni. Cum să iasă iar preşedintele să te roage să te mai gândeşti, să mai cauţi, să mai aştepţi?! Iar pe cale de consecinţă să se amplifice şi adâncească ideea că ditamai majoritatea parlamentară n-ai tu un om “curat, cinstit şi profesionist”, cum scrie la caietul de sarcini?!
