România este unul dintre cei mai importanţi parteneri ai Republicii Moldova, potenţialul şi valenţa strategică ale căreia au fost constant subapreciate, ignorate, subminate sau denigrate de majoritatea politicienilor moldoveni şi de o bună parte a societăţii noastre ce mai trăieşte încă cu nostalgiile după defuncta Uniune Sovietică. Lipsa unei clase politice mature, vizionare şi temerare, în special, la Chişinău, ne-a costat ratarea unei şanse unice de a crea în primul deceniu al independenţei noastre un tandem politico-economic cu Bucureştiul pentru integrarea comună în Uniunea Europeană. Ce a urmat e bine ştiut, statele noastre au mers pe drumuri diferite, România spre Vest aderând la NATO şi Uniunea Europeană, iar Republica Moldova spre Est aderând la CSI. România a devenit membru deplin al celei mai selecte şi prospere comunităţi democratice din lume, iar Moldova continuă să rămână în zona gri a geopoliticii europene, unde tranziţia spre democraţie, statul de drept, prosperitate şi securitate este fără sfârşit. După 22 de ani de rătăciri şi oscilaţii vectoriale, conjunctura regională ne oferă un nou prilej istoric pentru a pune în aplicare un tandem strategic pentru aderarea Republicii Moldova la UE, care ar avea ca etape intermediare asocierea politică şi integrarea economică între ambele state. Dezvoltarea unui astfel de tandem strategic este favorizat de un set întreg de factori/evoluţii de ordin juridic, economic şi politic, precum negocierea şi semnarea Acordului de Asociere cu UE, creşterea ponderii economice a României în asigurarea dezvoltării durabile a Republicii Moldova, rolul crescând al României în asigurarea securităţii regionale şi afirmarea tot mai evidentă a României ca vârf de lance al procesuluide europenizare a Republicii Moldova. Viitoare semnare a Acordului de Asociere cu UE va dicta ţării noastre şi statelor membre ale UE ajustarea parten