„Accidente” pe pieţele de capital importante au de ce să îngrijoreze. Se constată erori tehnice în tranzacţionarea electronică, pe platforme mari, ce provoacă daune. Programe sofisticate, algoritmizarea tranzacţionării, pot conţine vicii nu fără urmări. Eşecurile legate de tehologie şi utilizarea modelelor (algoritmizarea) sunt de pus în relaţie cu o problemă ce priveşte pieţele în ansamblu: interconectivitatea.

În condiţii de integrare financiară adâncă, algoritmizarea poate accentua volatilitatea, mişcări destabilizatoare. Volatilitatea accentuată în combinaţie cu erori ale programelor şi maşinilor conduc la evenimente rele, accentuează riscuri sistemice.

Tehnologia scăpată de sub control joacă feste nu numai unor investitori individuali, ci şi sistemelor. Joi, 21 august, bursa Nasdaq de la New York a fost oprită câteva ore din cauza unei erori tehnice. Trepidaţii s-au simitit pe numeroase pieţe. Tot recent, banca Goldman Sachs a avut necazuri din cauza unei erori pe platformă sa de tranzacţionare. Să amintim şi „Flash crash-ul” din 6 mai 2010 la aceeaşi bursă, când Dow Jones Industrial Average a scăzut cu aproape 9% foarte iute. Şi exemplele pot continua. Întâlnim aici un motiv pentru impunerea de limite la împrumuturi (leverage) la toate entităţile financiare (deci şi la sectorul bancar umbră/shadow banking sector), pentru reglementare şi supraveghere severă.

Revin la ideea că este nevoie să ne întoarcem la raţiune, la un sistem financiar mai simplu, mai axat pe nevoile economiei reale.

Avem de-a face cu un mers al complexităţii sistemelor financiare ce nu ajută echilibrarea, evitarea unor crize grave. Există două feţe opuse ale complexităţii: una ce facilitează echilibrarea; alta care dezechilibrează sistemele. Provocarea enormă este cum să faci ca partea bună a lui Janus să prevaleze. Poate fi influenţată evoluţia complexităţii în