… stiu ca nu ma va crede nimeni, dar trebuie s-o spun: i-as fi pus alt titlu daca as fi putut. Daca incercam sa “agat” cititori as fi inceput cu majuscule: SENZATIONAL, EXCLUSIV, REVOLTATOR, ATENTIE, INTERZIS MINORILOR, VEZI AICI, s.a.m.d. Nu e cazul. Am o caruta de defecte, mai putin asta – nu ma tabloidizez si pace. Am si eu incaptanarile mele.
“Orgasm” e aici cuvantul potrivit – nu gasesc altul. Cine n-a avut vreodata un orgasm intelectual nu stie ce-a pierdut, iar cine-a avut, stie despre ce vorbesc: ti se taie respiratia, inima ti-o ia razna, encefalograma face un N-400, esti naucit. Stii. Stii ca nu stii, dar ai o sansa. Mirosi picioarele lui Dumnezeu (sa ma ierte Remus Cernea).
Ai o epifanie. Asculti Beethoven sau Mozart, citesti Platon sau Hegel, si, dintr-o data, simti ca “esti in zona”. Ca esti pe cale de a pricepe “totul”. Evident, de priceput nu pricepi, nu inca, vorba Apostolului Pavel, deocamdata pricepem ca-n oglinda, ca-n ghicitura, dar macar acum ai habar cum miroase. Cu ce se mananca. Acum macar stii.
Ai un orgasm.
De mic mi-au placut bibliotecile. Am fost “cu scoala” in clasa a cincea la biblioteca orasului. Brad. Era acolo Bibliotecarul – ingaduiti-mi sa folosesc macar o majuscula, pentru ca merita. Era epitomia bibliotecarului intr-un orasel miner. De-atunci am mai cunoscut si altii – buni – cu doctorate in “bbliotecarie”, unul e acum la Princeton si are si el, sunt sigur, un orgasm, dar pentru mine acel om ramane Bibliotecarul. Era imbracat intotdeauna la costum (negru, cravata neagra), iar cand vorbea despre carti i se lumina fata.
Avea un, iertati-ma, orgasm intelectual.
Le stia pe toate, unde erau si despre ce erau, cred ca nu apucase sa le citeasca pe toate, dar era in proces – si erau cateva zeci de mii. Chiar si la Brad. N-a fost niciodata casatorit, n-avea de ce, era casatorit cu cartile, ave
