Îmi propusesem să nu scriu despre acest subiect care de secole parcă, ne-a invadat ochii, urechile, nasul, pielea şi toţi porii, graţie televiziunilor dornice de ţigănie şi fuste ridicate la uşa cortului, care asigură rating şi bani unei prese de doi bani.

A fost pur şi simplu grotesc, greţos să vezi cum toate televiziunile, toţi moderatorii, toţi redactorii se întreceau care mai de care să prezinte „ultimele noutăţi” de la catafalcul „regelui” Florin, din gura aurită a nu ştiu cărui bulibaşă sau de la poarta cimitirului. Televiziunile se băteau care să ocupe un loc mai în faţă, să transmită mai din” inima” evenimentului ştirile. Reporteri şi cameramani suiţi pe platforme lângă dricul răposatului, probabil s-au bătut care să obţină locul respectiv, alţii probabil ar fi cerut să se suie în tron lângă defunct ca să prindă ultima lacrimă din ochişorii nu ştiu cărei pirande, a fost o bătaie de joc la adresa populaţiei cum rar am mai văzut. A murit acum aproape 2 luni, marele istoric Gheorghe Buzatu. Nu ştiu dacă au pomenit două televiziuni despre moartea acestui om care cu adevărat a însemnat ceva pentru ţara asta. A fost un mare istoric şi nu şi-a acordat singur acest titlu a fost recunoscut, cu toate antipatiile legate de încercarea sa de a-l reabilita pe Antonescu şi de a arăta că românii ca popor nu se fac vinovaţi de faptele săvârşite în Pogromul de la Iaşi.

Nu am să fac referiri la cel decedat, Dumnezeu să îl odihnească, dar ceea ce s-a întâmplat pe lângă acest deces nefericit şi după el şi mai ales amploarea care a fost dată acestor treburi de familie este curată ţigănie, în sensul cunoscut al termenului. Plecând de la intervenţia preşedintelui cu trimiterea doctorului „penal” în Turcia, urmată de declaraţiile primului ministru, ca de obicei lipsite de orientare, arătând că practic este mai afectat de trimiterea doctorului Brădişteanu la capul unui