Cetăţeanul cinstit (CC) e supărat pe Guvern, pe politicieni, pe stat, pe cei care fac afaceri cu statul şi pe toată lumea, în general.

În pauzele de la meci şi când se dă publicitate la filme, se ridică din fotoliu, face trei paşi, se aşază la calculator şi scrie măscări pe site-ul meu, cum că de ce i-am recrutat pe cutare şi pe cutare ca «manageri privaţi». Care cutare a furat asta şi asta – lista completă e pe internet. Fiindcă CC e convins că e treaba recrutatorului să facă în câteva zile ce nu au făcut poliţia, procurorii, judecătorii, parlamentarii şi mulţi alţii în 20 de ani, şi să-l beştelesc eu pe corupt, scoţându-l de pe liste şi arătând celorlalţi CC-i ce mârşăvii a făcut. Adică să fac eu toată justiţia care nu s-a făcut până acum, ba să o anticipez puţin şi pe cea divină. CC a citit un articol despre comunicarea nonverbală pe internet şi crede că toţi corupţii duc mâna la nas când îmi spun o minciună, şi eu, gata!, cu asta am rezolvat problema.

„Păi, toată lumea ştie că ăla a furat, mi-a zis mie un şef de secţie cum a făcut, scrie şi pe net...“. CC crede că există teste, psihologice sau de alt fel, prin care să afli dacă cineva fură sau nu, sau că îţi poţi da seama de asta vorbind cu omu’, mai ales dacă eşti recrutator cu experienţă şi cu pretenţii. Ar fi prea simplu... Nu, nu există aceste teste. Şi chiar dacă ar exista sau dacă ai astfel de «feelinguri», tot trebuie să te duci să verifici informaţiile. Şi cum ar fi să mă apuc eu să fac o anchetă sau un audit pe la CNADNR sau la Tarom, ca să îşi vadă CC liniştit de filmele lui şi să nu mai fie supărat pe mine?

Şi nu ştiu cum se face, dar parcă banii şi corupţia fac bine la profilul managerial. Oamenii aceştia au umblat prin lume, se îmbracă mai bine, şi-au mai adăugat cuvinte în vocabular, au mai învăţat limbi, sunt mai dezinvolţi, mai autoritari, ştiu ce şi când s