Şi-au petrecut cei mai frumoşi ani din viaţă în centrele de plasament. Copii fiind, au fost obligaţi să se maturizeze şi să-şi poarte singuri de grijă. S-au transformat în adulţi responsabili înainte de vreme, luând pe umeri crucea unui destin crunt. Rupţi de familiile în care au crescut, au devenit, deodată, copiii statului. Acum, sunt tineri independenţi şi au reuşit, în ciuda mediului ostil în care au crescut, să se ridice deasupra tuturor. Li s-au tăiat aripile de zeci de ori, însă au învăţat să zboare fără ele. Trei tineri ieşeni sunt adevărate modele de reuşită pentru copiii cu care viaţa a fost nedreaptă. Cătălin a terminat doctoratul şi lucrează în cercetare, Daniela este în primul an de doctorat, iar Alina a finalizat anul acesta studiile de masterat şi îşi câştigă pâinea din pictură.
„Nu ştiu cum este să creşti lângă mama ta. Eu am fost părăsită în spital, imediat după ce am fost născută. Am înţeles că femeia care m-a adus pe lume nu avea posibilităţi să mă întreţină. Sunt copil din flori, cum se spune. Să mă îngrijească singură îi era imposibil. Oricum, îi mulţumesc că m-a purtat în pântece 9 luni şi nu m-a ucis cât eram făt”, îmi spune Alina Meran, schiţând un zâmbet scurt. În 25 de ani, a fost supusă la încercări despre care alţi oameni citesc numai în cărţi. A deschis ochii pe un pătuc rece de spital, singură, în Târgu Jiu. De acolo, a fost dusă, la doar câteva săptămâni după ce s-a născut, în celălalt colţ de ţară, într-o comună din judeţul Iaşi. Leagănul de Copii din Hălăuceşti avea să-i fie casă până la vârsta de cinci ani. Aici, a rostit primele silabe şi a învăţat să o strige pe femeia care a abandonat-o în maternitate. Tot aici a făcut primii paşi, chiar dacă nu a avut alături mâna mamei, care să o sprijine. Apoi, a urmat o perioadă sumbră, de care îşi mai aminteşte şi astăzi de fiecare dată când îşi priveşte cicatricele în oglindă. Un s
