Se împlinesc, în 2013, 150 de ani de existenţă a Colegiului Naţional "Nicolae Bălcescu", prilej pentru noi să evocăm o parte dintre personalităţile care au studiat aici şi au contribuit la dezvoltarea culturii naţionale. Astăzi, Vasile Băncilă.

O carte ca "Spaţiul Bărăganului", scrisă în şase decenii, trei de libertate şi trei de recluziune, în miezul unui secol sever - mai ales pentru cei care au avut orgoliul nemăsurat de a-l gândi şi influenţa - se cuvine să fie analizată mai întâi în evoluţia ei internă, în modul de producere a textului. Scrisă în mare tăcere, chiar în taină, publicată după două decenii de la stingerea autorului, la Editura Istros a Muzeului Brăilei, cartea nu a avut parte de o receptare firească. Deşi s-a vrut o carte întemeietoare, "Spaţiul Bărăganului" nu a rodit spectaculos în cultura naţională.

Cartea nu a participat la susţinerea bătăliei literare pentru proza câmpiei. Procesul ei de creaţie s-a desfăşurat freatic, între "Chira Chiralina", de Panait Istrati şi "Cartea Milionarului", de Ştefan Bănulescu sau povestirile din "Pierdut în Balcania" de Fănuş Neagu. Când este publicată, în anul 2000, bătălia pentru proza câmpiei era deja dată şi câştigată. Ultima carte care evocă spaţiul Bărăganului şi Brăila este "Asfinţit de Europă, răsărit de Asia", de Fănuş Neagu. Distingem astfel o bătălie de suprafaţă, cu câteva etape foarte importante şi o altă bătălie dusă, de data aceasta, de unul singur, într-o chilie de anahoret, în faţa paginilor albe.

Dacă Vasile Băncilă ar fi avut puterea să scrie cartea „Spaţiul Bărăganului" atunci când a avut revelaţia temei, în acea ultimă perioadă de libertate a creaţiei, de la finalul anilor 30, poate că, în timp, cartea ar fi avut o influenţă catalizatoare, ar fi grăbit procesele, ar fi limpezit opţiunile. Câtă vreme în taină Vasile Băncilă medita la "Spaţiul Bărăganului", o adevărată