Capitala României nu este, la prima vedere, decât un alt oraş aglomerat şi haotic. Câţi ştiu însă că în jurul lui găsim un lanţ de fortificaţii istorice, că mici oraşe din jurul oralului ascund palate şi conace care făceau odată delirul unei epoci apuse, de regi şi prinţi, boieri şi aristrocraţie? Vă invităm la un nou reportaj din cadrul celei mai frumoase Campanii „Adevărul“ – „125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă“.
Un bun exemplu de clădire de mare preţ care merită vizitat este conacul Oteteleşanu din oraşul Măgurele.
Ioan Oteteleşanu (1795 – 1876) este descendent al unei familii vechi din Oltenia. Oteteleşanu a fost director al salinelor statului în perioada 1838-1841 şi vornic al Capitalei, pentru ca apoi să facă parte de două ori din guvernul Ţării Româneşti. După ce a ocupat scaunul de ministru al Controlului între 1851 şi 1853, este numit chiar ministru de finanţe în timpul lui Alexandru Ioan Cuza.
Povestea moşiei din micuţul oraş de lângă Bucureşti, mai degrabă renumit pentru Institutul de Fizică a Pământului, care a aparţinut lui Oteteleşeanu porneşte departe în istorie. Moşia de la Măgurele făcea parte din zestrea doamnei Stanchii, soţia lui Mihai Viteazul. Apoi ajunge în posesia Cantacuzinilor. Mai târziu, este cumpărat de Iancu Oteteleşanu.
Cu toate astea, legenda spune că, de fapt, boierul a câştigat proprietatea la un joc de cărţi şi de atunci pe frontonul clădirii fusese pictat un as de treflă. De altfel, tocmai din acest motiv, palatul ar fi fost supranumit „Castelul cu asul de treflă”.
Carol I cucerit de distracţia de la moşie
Se pare că moşia din Măgurele era în vreme unul din locurile cele mai populare în rândul boierilor puşi pe distracţie, seratele organizate de cea de-a doua soţie a sa, Elena Oteteleşanu fiind recunoscute în epocă drept evenimente de cea mai înaltă clasă. La petrecerea d
