Ar fi trebuit să fie un simpozion în care bancherii centrali să se autofelicite pentru eforturile eroice de salvare a economiei globale, în condiţiile în care au trecut şase ani de la declanşarea crizei globale.
Dar conducătorii principalelor bănci centrale nu au fost de găsit la Jackson Hole. Ben Bernanke a declanşat, în urmă cu câteva luni, o avalanşă de speculaţii după ce a anunţat că nu participă din cauza unui "conflict din agendă".
Până în urmă cu câteva zile, Alexandre Antonio Tombini, guvernatorul Băncii Braziliei, era pe lista invitaţilor. Nu a mai ajuns în staţiunea montană din Wyoming, fiind nevoit să rămână acasă pentru a săpa tranşee în jurul realului, prin intermediul unui program valutar de 60 de miliarde de dolari.
Astfel, la conferinţa organizată de Federal Reserve Bank of Kansas City, au mai ajuns guvernatorul Băncii Mexicului şi cel al Băncii Japoniei. În timp ce motivul prezenţei lui Haruhiko Kuroda nu este foarte clar (n.a. ce ar mai putea să înveţe sau ce ar mai putea să ne înveţe conducătorul unei bănci centrale ale cărei eşecuri nu se măsoară în ani, ci în zeci de ani?), Agustin Carstens, guvernatorul Băncii Mexicului, a călătorit în America pentru a implora Fed-ul să-şi clarifice intenţiile cu privire la temperarea programului de relaxare cantitativă.
"Măsurile neconvenţionale au efecte colaterale nedorite pentru pieţele emergente", a declarat Carstens la Jackson Hole, conform unei ştiri Bloomberg. El a mai precizat că "dacă veţi continua să răsfăţaţi pieţele, intrările de capital (n.a. pe pieţele emergente) vor conduce la acumularea riscurilor din economiile emergente".
Din păcate, riscurile s-au acumulat deja, iar presiunile generate au determinat apariţia primelor fracturi intercontinentale, din America de Sud până în Asia.
Datele de la Bloomberg arată că pierderea cumulată a valorii acţiunilor listate p
