Trecerea unui an de la referendumul pentru suspendarea lui Băsescu Traian din funcţia de preşedinte al României nu a confirmat nici pe departe suspiciunile de “fraudă masivă”. Cele câteva dosare instrumentate de Parchetele  impulsionate de Daniel Morar şi de Codruţa Kovessi nu dau amploare neregulilor la vot clamate de stafful lui Băsescu. Campania de propagandă a agenţilor de influenţă băsişti desfăşurată în afara ţării a avut ca obiectiv intoxicarea liderilor europeni şi a aliaţilor principali din NATO cu teoria “loviturii de stat” care urma “să paralizeze democraţia” pentru a “subjuga apoi Justiţia independentă din România”. Cancelariile occidentale au marşat la aceste elucubraţii şi, “propagandiştii” au capacitat şi  lideri ai UE, prin intermediul presiunii exercitate de Partidul Popular European, să formeze un zid diplomatic eficient pentru apărarea lui Băsescu.  Determinante au fost însă informaţiile false despre o fraudă masivă la referendumul din 29 iulie 2012, care au “lovit” în  principiul sacrosant al democraţiei prin vot. O reţea de “corespondenţi” mai mult sau mai puţin aflată sub acoperire şi funcţionari de la cabinetele comisarilor europeni au susţinut campania de demonizare a USL care dorea “sfărâmarea statului de drept”. Arhiva de comunicate, luările de poziţii ale unor lideri europeni – Merckel, Baroso, Reding, Rompuy arată că ei au căzut în capcana campaniei  minciunilor profesioniste conduse de Monica Macovei, Traian Băsescu şi alte trompete. Un factor important în înfruntarea politică desfăşurată în afara urnelor – pentru că la vot, românii şi-au exprimat fără echivoc opţiunea de a-l suspenda pe Băsescu, l-au avut şi câteva ambasade străine intrate în acest joc.

Asistăm acum la încercarea disperată a Parchetelor de a găsi probe pentru fraudă, astfel încât campionii dezinformării să nu-şi piardă credibilitatea şi să fie compromişi în fa