Cerşetorii sunt nelipsiţi de la bisericile din Craiova. De diferite vârste şi etnii, ei cer bani, pâine şi mila trecătorilor. Unii se folosesc de tot felul de tertipuri pentru a primi un leu, alţii doar cer cu insistenţă.

Florică Marinescu cere şi el, ca toţi ceilalţi, „un ban pentru pâine“. Îl găsim proptit de gard, la ieşirea din Biserica „Sfântul Ilie“, afundat în gânduri şi parcă setat să spună „dă-mi şi mie“. Dă nişte firimituri de pâine păsărilor care ciripesc de zor în preajma lui. Tot lângă el ţine o plasă şi o mătură, cu care mai face curat în faţa bisericii. Cu privirea pierdută, faţa brăzdată de trecerea timpului şi gesturi care aduc a neputinţă, bărbatul ne povesteşte că cerşeşte aici de şapte ani, îndurând canicula, gerul şi ploile, dar, mai ales, privirile nemiloase ale oamenilor: „Sunt aici de şapte ani, stau toată ziua lângă biserică. Mai primesc bani de la oamenii care se milesc de mine, mulţi ştiu că sunt sărac şi nu am nimic“. În timp ce Florică ne povesteşte că e necăjit, un trecător îi dă cinci lei şi un covrig. Începe să mănânce cu nesaţ din covrigul primit şi ne spune că are un băiat care nu lucrează. Dă din cap parcă resemnat şi îşi aminteşte că a pierdut casa pentru a-şi ajuta propriul copil: „Ca să nu mai am, am vândut-o să dau banii copilului, pentru că are nevasta bolnavă, are şi el greutăţi, toţi avem necazuri“.

Unii dintre oamenii care vin la biserică îi mai dau bani, îl întreabă ce mai face, iar alţii îl ignoră. O femeie care intră în biserică îi lasă bătrânului un leu. „Îi mai las bani, când am, pentru că mi-e milă de el, nu are casă, nu are ce să mănânce. Pe la toate bisericile găseşti cerşetori, unii chiar sunt agasanţi, dar el este liniştit“, explică femeia care îi dă mereu ceva de pomană. Nea Florică ţine să ne spună că mai există şi persoane cu suflet mare, care îi mai aduc câte ceva de mâncare: „Sunt oameni care vi