La ceasul când scriu acest comentariu (luni, 25 august), zarurile n-au fost încă aruncate la Cotroceni, în privinţa şefiei Transporturilor. Avem, ca fapt cert, propunerea PNL pentru numirea euroliberalei Ramona Mănescu şi acceptarea ei de către premierul în exerciţiu. Aştept şi eu, ca tot românul, finalul acestei comedii prost jucate, de luni de zile în şir, de înalţii decidenţi-actori implicaţi în rezolvarea delicatei chesituni, cu speranţa că preşedintele mult iubit şi stimat le va face liberalilor hatârul, măcar acum, în al doisprezecelea ceas, lăsând de-o parte pasiunea dumnealui veche cu scotocitul prin mape profesionale şi căutarea de păcate... penale prin biografiile unora ca Relu Fenechiu, Silaghi sau Săpunaru.
Povestea (cu consecinţe nefaste asupra administrării acestui important sector economic) se târâie încă de pe la începutul anului. A fost o ţigănie jalnică între cele două palate executive, „o ministeriadă pă gustu’ lu’ domnu’ cumsecade de la Cotroceni” - cum bine zicea, ieri, un concitadin. În desfăşurarea ei s-a văzut şi s-a simţit (pe pielea bietei ţări) lupta oarbă şi pătimaşă dintre principalii actori semnatari ai pactului de coabitare. De o parte avem o uniune politică legimată printr-un vot masiv la parlamentare, dornică şi grăbită (cum s-a văzut la referendumul eşuat din vara trecută) să debarce băsismul mafiot şi falimentar şi să instaureze (cum zice, în mod repetat, Victor Ponta) un nou stil de a face politică, iar de partea cealaltă, un preşedinte ilegitim, în fapt, demis de 88 la sută dintre votanţi, care se agaţă disperat de putere, ştiind că, după expirarea mandatului şi pierderea imunităţii, îl vor ajunge din urmă blestemurile românilor şi acuzaţiile grave din dosarele penale „Flota”, afacerile imobiliare ilicite cu Căşuneanu, Puiu Popoviciu, vila din str. Mihăileanu şi cazul Alro Slatina.
Ţiganiada numirii un
