Paleokastritsa este perla insulei Corfu. Asa scriu pliantele, recomandarile pe net, astfel m-a batut la cap un prieten bun cunoscator de Corfu. Si l-am ascultat…
Din nord-vestul insulei catre Paleokastritsa (amplasata undeva la mijlocul vestic, intr-un golf de poveste), drumul poate fi deopotriva o incantare, dar si un cosmar. Obisnuiti intr-ale incurcaturilor rutiere, am ales bineinteles varianta doi, ceva mai imblanzita.
Sa tai creasta Corfului ca sa cobori in paradisul din Paleokastritsa nu-i tocmai o plimbare relaxata. Soseau serpuinda prin muntii blanzi ai locului te poate arunca una-doua in prapastie la cea mai mica neatentie. Mergem asadar grupati, cu grija si blindati cu doza necesara de stres la volan.
Chiar si-asa, ne mai raman resurse pentru impresionat retina. Satele scurte si potolite, agatate in special pe coama masivului muntos, te imbie ademenitor sa faci parcare involuntara. Merita un popas pentru o cafea greceasca de la mama ei, sorbita economic la mesele plasate in buza soselei.
Localnicii se pricep cel mai bine la tabiet. Stau atat de calmi in fata farfurioarelor pe care asteapta umil sentinta licorile maronii incat nici n-ai zice ca le trec masinile printre mese! E o exagerare, fara doar si poate, dar senzatia de inconfort amestecata cu placerea savorii dau o rezultanta a naibii de parsiva.
Ridicam repede ancora, caci drumul e scurt in kilometri (aproximativ 25), dar foarte lung in timp (cam doua ore dus-intors). Dupa atatea incolaciri seducatoare pe serpentine coboram izbavitori spre Paleokastritsa cea mult laudata.
Intr-adevar, peisajul merita toti nervii incordati petrecuti la volan. Golful acela, care ti se pare miraculos in imaginile de pe internet sau in ofertele seducatoare ale agentiilor de turism, e aici, in fata noastra! O combinatie mirifica intre golful de albastrul cerului senin, muntele care se inf