Se spune că la pomul lăudat să nu te duci cu sacul, dar când este vorba despre restaurantul „La copac” este bine să te duci cu burta goală, lihnit de foame. Pentru că odată intrat în curtea celebrei cârciumi vei fi prins în vârtejul aromelor pe care nu le-ai cunoscut decât prin vacanţele de la bunici sau pe la pensiunile de la munte sau... pe plaja de la Vamă când era Vama, Vamă.

Noi, eu şi nefasta, am ales să începem Turul Culinar al Bucureştiului şi să călcăm pragul aici într-o duminică de sfârşit de mai canicular, la prânz. De ce duminica? Pentru că numai în această zi a săptămânii se pun ceaunele uriaşe la treabă. Mâncarea se face în faţa ta şi ai senzaţia că asişti la un ritual pe care doar mintea şi burta ta chiorţăitoare le înţeleg. „Master of ceremony” aici, sau mai potrivit ar fi să-i zicem „jupânul şef” este Horaţiu Şerb, un ardelean din Reghin, iute ca un Oltean de la Craiova, care se ocupă de aproape tot ce se petrece în curtea „La copac”-ului. După ce şi-a făcut „stagiul” în Vama Veche, el a fost convins în 2011 să vină aici şi să trezească la viaţă locul, o casă cu un copac, ambele având peste 100 de ani fiecare.

Horaţiu amestecă în ceaunele uriaşe, întâmpină musafirii care îl cunosc cu toţii, ne vorbeşte despre meniul scris cu mare grijă într-un „ceaslov”, pune muzică, o muzică fabuloasă cu Moscopol şi Tudor Gheorghe, conversează fermecător (atât cât poate fi de fermecător un ardelean) – el este omul-orchestră de la restaurantul „La copac”, o oază de românism în buricul Bucureştiului, foarte aproape de Ambasada Britanică şi publicitarii de la McCann.

Noi am sosit printre primii oaspeţi, chiar când începea să se pregătească minuni ale gastronomiei româneşti. Horaţiu este secondat la ceaune de un bucătar rodat tot în V