Nu cred că există şofer român care în ultimii 23 de ani să nu fi avut nevoie vreodată să meargă pe centura Capitalei. Sau care să nu fi tranzitat Bucureştiul, nevoit să meargă prin traficul din oraş, tocmai pentru a-l evita pe cel de pe centură. Pentru că şoseaua de centură a Bucureştiului arată fix ca acum 23 de ani: jalnic. Cu excepţia unei porţiuni de 20 de kilometri, din zona de nord, reprezentând un sfert din total, lărgită în urmă cu 2 ani, centura a rămas la nivelul unei şosele cu o bandă pe sens, cu intersecţii de coşmar, în care şoferii au "cedează trecerea", unde se stă cu orele în ambuteiaje, cu asfalt plin de şleauri şi gropi, ba chiar cu zone pietruite, ca un drum de ţară ordinar.

Centura Bucureştiului, în fapt cel mai circulat drum din ţară, este expresia perfectă a dispreţului politicienilor faţă de cetăţeanul român, faţă de contribuabili şi de alegători în acelaşi timp. Este esenţa neputinţei şi a nepăsării totale, cartea de vizită a ţării în faţa oricărui şofer străin. Pe această şosea, săptămâna trecută, premierul Victor Ponta, în calitatea sa şi de ministru interimar al Transporturilor, a efectuat o vizită de lucru pentru a constata ceea ce ştie de ani de zile aproape orice român: că situaţia este una dezastruoasă şi inacceptabilă. De parcă acum, pentru prima dată în viaţa sa, pilotul de raliu Victor Ponta a aterizat pe centură. Ieşit parcă dintr-un glob de cristal, actualul premier s-a trezit brusc pe şoseaua de centură şi, luat prin surprindere de această nouă realitate, a decretat că la acest obiectiv e nevoie de investiţii. Care se vor face anul viitor, prin alocări de la bugetul de stat, pentru că - nu-i aşa? - traficul rutier de acolo trebuie fluidizat. Iar pentru asta este nevoie, după cum a subliniat "specialistul" în Transporturi Ponta, de construirea unor pasarele în principalele intersecţii unde se formează blocaje.