Foreign Policy citează o declaraţie a colonelului în retragere, Rick Francona, specialist în Orientul Mijlociu pentru serviciile secrete americane. „Irakienii nu ne-au spus niciodată că intenţionau să folosească gazele neurotoxice. Nici nu aveau nevoie, noi ştiam deja”. După cum arată revista americană de analiză, care a avut acces la documentele desecretizate ale CIA, SUA nu erau singurele care erau la curent cu faptul că Irakul deţine un astfel de arsenal şi au furnizat logistica necesară acestor atacuri. În 1988, în timpul ultimelor zile ale războiului Irakului cu Iranul, SUA au aflat, cu ajutorul imaginilor prin satelit, că Iranul era pe punctul de a obţine un avantaj strategic major la Basra, exploatând o fisură în apărarea irakiană. Responsabilii serviciilor secrete americane au transmis amplasamentul trupelor iraniene în Irak, deplin conştienţi că armata lui Saddam Hussein va ataca cu arme chimice, inclusiv sarin, agent neurotoxic mortal.

Potrivit estimărilor americane, dacă acest oraş ar fi căzut în mâinile iranienilor, aceştia ar fi câştigat războiul. Rick Francona arată că raportul serviciilor secrete a fost remis preşedintelui de atunci al SUA, Ronald Reagan, care, după ce l-a citit a făcut o adnotare laconică: „o victorie a Iranului este inacceptabilă”. Nota a fost transmisă secretarului american al Apărării de atunci, care a urmat consemnul. Din 1988, au fost comise patru atacuri chimice contra iranienilor, asalturi decisive care au cauzat mii de morţi în cadrul trupelor inamice. Ultimul dintre ele, din aprilie 1988, a lansat în aer cea mai mare cantitate de sarin folosită vreodată de irakieni. „Timp de un sfert de secol, nici un atac chimic nu a egalat amploarea asalturilor ilegale ale lui Saddam Hussein”. Multă vreme, responsabilii americani au negat că au aprobat atacurile chimice irakiene, insistând asupra faptului că guvernul lui Saddam Hu