Afacerile făcute de mine în copilărie au fost toate necurate și ar fi intrat fără îndoială în atenția DNA (dacă DNA ar fi existat).
Într-o zi mama, exasperată de muștele din bucătărie, m-a anunțat că îmi oferă câte 1 leu de fiecare muscă prinsă. Le-am capturat pe toate – 16 la număr – cu mâna (eram foarte agil) și le-am închis într-un borcănel cu capac, explicându-i mamei că mi-e milă să le omor și că intenționez să le eliberez undeva, departe de casă. În realitate, după vreo oră, le-am dat drumul pe ascuns tot în bucătărie, ca să mai câștig 16 lei.
În studenție am cumpărat de la un necunoscut de pe stradă un pui de câine (mai mult ca să-l scap din mâinile individului, care îl ținea nemilos de ceafă, făcându-l să schelălăie și să miște inutil din lăbuțe). Apoi, mi-am dat seama că nu am condiții să-l cresc la căminul studențesc și m-am hotărât să-l vând (cu un preț mai mare decât cel pe care îl plătisem, ca să am un profit). Până la urmă însă – ce dezamăgire! – a trebuit să dau tot eu bani cuiva ca să-l primească.
Am jucat, în armată, șah pe bani. Mi-a mers atât de bine, încât după terminarea armatei, am continuat să propun cunoscuților, arogant și provocator, să joace șah cu mine în următoarele condiții: eu să pun la bătaie pentru fiecare partidă 100 de lei, iar adversarul meu – 1 leu. Câștigam fără probleme 7-8 lei pe zi. Într-o zi s-au coalizat cei învinși de mine și mi l-au adus ca adversar pe Florin Gheorghiu, campion mondial la juniori și singurul om de pe Pământ care realizase un scor egal cu genialul Bobby Fischer: 1 ½ la 1 ½. Am făcut prima mutare, e2-e4, Florin Gheorghiu a continuat cu e7-e5, eu am replicat cu scoaterea unui cal și atunci Florin Gheorghiu, remarcând că galeria este toată de partea lui, iar pe mine mă huiduiește, a dat dovadă de cavalerism și de… umor. S-a prefăcut că examinează cu îngrijorare situația creată pe tabla de șah, i
