Victor Ponta devine din ce în ce mai puternic. O putere de culise, cu care oricum nu ştie ce să facă. E bună doar la umflat pînă la explozie, reţeta Năstase. A venit cu sprijin popular imens pe care l-a ignorat. Acum îl ajută conjunctua politică să se umfle şi în USL. Crin Antonescu tace şi aşteaptă înfrigurat momentul nominalizării candidatului la preşedinţie din partea USL. Pînă atunci însă e nervos.
Numirea Ramonei Mănescu le-a dat din nou aripi criticilor care se cred culmea civilizaţiei şi sînt de fapt culmea rudimentarului. Au apărut glumiţe cu “iepurica” şi alte chestii de clasa a doua. De ce să nu plonjăm olecuţă în sexism dacă ni se oferă ocazia, nu? Mănescu e doar un alt avatar al unei reţele transpartinice de business, una care l-a susţinut pe Antonescu. Într-un fel, Antonescu n-a avut de ales. Dacă nu-ţi ţii aproape nici finanaţatorii în astfel de situaţii, pe ce să te mai bazezi? Pe schimbarea Constituţiei?
Problema lui Crin Antonescu e că îi trebuie aprobare de la Victor Ponta să fie preşedinte la PNL. Că n-au cadre, n-au pe cine arunca în faţă în momente cheie, asta ştiam. Ce e oarecum nou e că se subordonează cuminte şi public şefului PSD.
Isărescu şi capitalismul putred
Un articol din anii 80 scris de Mugur Isărescu e citat cu delicii de toată lumea. Pe scurt, Isărescu înfierează lipsa de moralitate a ţărilor dezvoltate care practic au supt o rentă serioasă de la cele sărace sau în curs de dezvoltare. Nu sînt de acord cu cei care spun că problema e că Isărescu a scris cîndva aşa ceva. Problema e că a uitat ce a scris.
Cazul Manolescu-stînga
În dezbaterea Manolescu-stînga a mai apărut un articol, o analiză perfectă a situaţiei scrisă de Alex Cistelecan:
Faptul că problema stângii reapare, acum ca de fiecare dată în ultimii douăzeci de ani, ca o dispută culturală, ca o prelungire şi continuare a vech
