Suntem avizați, atenționați, asupra modului în care ne ordonăm viața, căci potrivit unui studiu elaborat pe baza statisticilor la nivel mondial, numărul dramelor care se abat asupra omenirii este în continuă creștere; dramele ne însoțesc, nu se despart nicicând de noi, parcă și mai mult ca oricând, ne coordonează, ne influențează și ne pecetluiesc într-un final viața…
Grija zilei de mâine, teama că vei putea rămâne fără serviciu sau să nu-ți găsești serviciu, ca să nu vorbim de modul în care se comportă unii patroni și câtă grijă au să nu plătească mai mult de ,,cuvenitul” salariul minim pe economie; în rest, muncă la negru, fără concedii sau zile libere, iar despre mult trâmbițata reconversie profesională, un plan ce trebuia aplicat la nivel național, ce să mai discutăm?… dramatism.
Decalajul între cei ce se îmbogățesc peste noapte (atât de necinstit însă!) și cei care trudesc o viață pentru a-și asigura în cel mai fericit caz un trai decent… dramatism.
O Românie printre cele mai sărace și neatractive țări, plină de paradoxuri și sufocată de un politicianism de cea mai joasă speță, centrat nu pe dezvoltarea țării și îmbunătățirea vieții românilor, ci pe rămânerea la putere cu orice preț a noii protipendade politice, întrucât politicul este cel care prin supunere și nepotism dirijează mai toate pârghiile vieții economice și sociale, fiind cel mai bun, mai sigur și mai eficient mijloc de îmbogățire, de satisfacere a propriilor interese; o Românie, care deși va împlini în curânnd 25 de ani de la ,,marea revoluție” din decembrie 1989, se distanțează tot mai mult de conceptul de democrație, de modernizare și propășire, o țară plină de datorii, cu împrumuturi care nu se regăsesc în cofinanțarea proiectelor europene, într-o mai bună funcționarea a statului, în investiții serioase, ci în plata facturilor electorale, a găurilor negre din econom
