Comuna Vinga, aflată la 30 de kilometri de Timişoara şi 20 de Arad, a primit statut de oraş la 1 august 1744. A primit numele Theresiapolis, fiind privilegiat de împărăteasa Maria Tereza
Prima atestare a localităţii Vinga datează din 1231. În secolul al XIII-lea, se află în proprietatea grofului Miklos, însă a urmat distrugerea ei la invazia otomană.
A fost repopulată de abia la 1741 cu 125 de familii de bulgari din Kripoveţ (aflat în vestul Bulgariei), care au traversat Dunărea şi s-au stabilit în diferite părţi din Câmpia Banatului.
În 1744, Vinga a primit statutul de oraş, având un magistrat şi diverse privilegii din partea împărătesei Maria Tereza, cea care a şi impus ca denumirea localităţii să fie Theresiapolis.
Maria Terezia a oferit o serie de privilegii pentru bulgarii care au adoptat scrierea latină şi au îmbrăţişat catolicismul. Vinga a devenit centrul cultural al Bulgarilor din Banat.
La început, bulgarii se ocupau cu exploatarea minelor de zinc, erau aurari, argintari şi fierari pricepuţi. Mai târziu au devenit agricultori. Aceştia au avut peste 12.500 de hectare de pământ arabil. Una din indeletnicirle bulgarilor a fost creşterea bovinelor.
Oraşul a funcţionat cu o anumită autonomie din partea Vienei, iar până la mijlocul anilor 1800 în fruntea lui a stat un “căpitan”, care era şi magistratul şef. La acea vreme, Vinga avea gară, poştă, mai multe banci.
A început declinul după primul Război Mondial
După primul Război Mondial, multe familii de bulgari din Vinga s-au mutat în Arad şi Timişoara. Sfârşitul celui de-al doilea război mondial a adus un adevărat exod al bulgarilor ca urmare a exproprierilor regimului comunist cât şi a politicii de românizare.
Oamenii de ştiinţă din Bulgaria au început să fie interesaţi de bulgar
