Nu sunt umoral, nu sunt hachițos, n-am incendieri sau refrigerări în funcție de câte-o mișcare a piticului prezent valah. Și nici nu merită să ai, dacă stai strâmb și judeci drept. Presa noastră, de asemenea, ne-a obişnuit cu pătimaşe şi chiar viscerale ieșiri. Londra e departe. Și Balcanii sau Orientul au rămas în urmă faţă de pixul devenit ciomag și pianotarea pe tabletă convertită în mitralieră în mâna zeului-jurnalist. Știrile noastre sunt de un catastrofism pe care un Nero doar ar putea să le perceapă în cutremurul lor major iscat dintr-o blândă crepitație a "pământului oamenilor" sau a viscerelor.

Deci, mă supărasem rău – ceea ce nu e bine, pe de o parte și nu e nici frumos că vă spun sau că vorbesc de mine(!) - de amploarea pe care au dat-o tv-urile sfârșitului țiganului - șef. N-o să practic, uite, de-al naibii(!), niscaiva corectitudini politice. Nu deranjez pe nimeni dintre cei care aparțin stilului sau reminiscențelor unui stil de cuviință și demnitate românească – ci doar niște miorlăiți europenizanți năuci, imitatori scapeți de lucruri poate, poate potrivite prin alte locuri.

Așa că, n-o să abund, eu după Rudului, în complimenturi și eufemisme - fiindcă așa se cere, nu-i așa? Franța geme de magrebieni, Anglia e plină de musulmani, cutare de cutare! – faţă de o seminție de la care încă nu ştiu, după şase decenii de viață nu foarte tălmăcită, ce valori să iau.

O presă în care slinul, prostia, nemeștesugul, cacofonicul și dorința de vacarm sunt afluenți și chiar articulări intrinsece, ne-a vârât ore întregi, pentru proști, imagini legate de suferințele și decesul, apoi despre țigăneala imundă legată de costurile înmormântării acestui creştin –ortodox, în fapt baptist care este altitudinea sa pe orizontală Cioabă.

Vă amenințam cu... temperări, dar cum nici clima nu mai este... continental-temperată, nici valahul de altădată nu poate