A intrat pe poarta stadionului "Iolanda Balaş" însoţită de doi tineri pe care-i pregăteşte zilnic pentru performanţă. Ploua zdravăn, în rafale, dar antrenamentul trebuia să se desfăşoare. "Mă ocup de ei benevol, pentru că îmi place ceea ce fac", îmi spune, în timp ce "copiii" se duc să-şi ia discurile şi greutăţile. Ştiam că e maestră a sportului la două probe atletice, disc şi greutăţi, că a câştigat, de-a lungul timpului, ca antrenor, peste 300 de medalii, la campionate naţionale şi internaţionale, şi că a crescut, pe lângă propriii copii, încă vreo cinci. Pentru că aşa a simţit Suzana Niculescu să facă.
"Am crescut şapte copii"
"Le-am făcut pe toate. Am debutat ca pentatlonistă şi, după ce am crescut, m-am specializat pe probe de aruncări. Ajunsesem, ca junioare, să dau 47 m la disc şi 14 şi ceva la greutate. Atunci am venit la Steaua, unde am stat 17 ani. Sunt născută la Tg Mureş, dar din 1970 am venit în Bucureşti. Acomodarea a fost groaznică... După ce am luat sportul în serios, am ajuns în lotul naţional. Eram la Steaua când au început să curgă rezultatele, sunt dublă maestră a sportului în două discipline, disc şi greutăţi...", îşi începe povestea Suzana Niculescu. În cei peste 30 de ani de antrenorat, i-au trecut prin mână atâţia copii, că nu le mai ştie numărul. "De dimineaţă până seara lucram cu grupele. Se întâmpla la doi ani după ce m-am apucat de această meserie. Atunci am făcut o hepatită, din cauza surmenajului, nu mai făceam faţă. Acasă mai aveam doi pitici (n.n. copiii ei). Nici atunci nu m-am trezit că e cam mult...", spune zâmbind. Ne îndreptăm spre teren, unde Dana şi Florin au început încălzirea. Vântul bătea de-ţi tăia respiraţia, iar ploaia nu dădea semne de oboseală. "A trebuit să fac atunci o preselecţie şi, din 70 de copii, am rămas cu 5 excepţionali, pe care i-am dus spre loturile naţionale", îmi mai spune, urmărind cu ate
