Ramona Nicole Mănesco, aşa cum franţuzit o recomandă adresa dumneaei de email din cv-ul public, continuă o lungă cazuistică pe care femeile ajunse în politica mare au împământenit-o în România. Simptomele sunt, aproape mereu, aceleaşi: lipsă de pregătire şi de competenţe în domeniul de care ajung să se ocupe, aspect fizic plăcut, cazier curat, statut de nevastă, de amantă sau de fiică. Întotdeauna, calificarea lor se face la locul de muncă.

În cinstea femeilor politician din România, trebuie spus că acest profil general este din punct de vedere calitativ mult peste cel al bărbatului politician român. În cinstea doamnei Mănescu, trebuie spus că pleacă în cursă cu onorabilul statut de nevastă, iar nu de amantă.

Trebuie spus din start că această viziune misogină asupra lumii politice nu stă în ochii privitorului, ci în cei ai creatorilor acestei lumi politice: bărbaţii politicieni, care promovează aproape exclusiv astfel de femei în politica românească. De la Elena Udrea sau Raluca Turcan, la Cătălina Ştefănescu sau Daciana Sârbu, de la Elena Băsescu la Alina Gorghiu, majoritatea femeilor din politică se încadrează în acest profil.

La întrebarea “Ce vă recomandă?”, pe care cei mai mulţi şi-au pus-o privind la Ramona Mănescu primind mandatul de ministru al Transporturilor, răspunsul nu este atât de simplu ca în “B.D la munte şi la mare” – vocea şi talentul. E drept că Ramona Nicole “descifrează misterele” Bruxelles-ului din fotoliul de europarlamentar, de aproape 6 ani, şi a descifrat câteva mistere şi pe la Palatul Victoria, dintr-un post de subsecretar de stat în guvernul lui Călin Popescu Tăriceanu, după cum singură s-a prezentat. Dar vocea şi talentul ei nu au nici în clin, nici în mânecă cu şoselele, cu CFR-ul sau cu transporturile în general.

Ramona Nicole pare să ştie aceste lucruri. “Eu sunt un soldat disciplinat în rândurile PNL”, a