În dimineaţa zilei de 18 august 1572, cardinalul de Bourbon, printr-o formulă specială, asupra căreia s-au înţeles părţile, l-a unit în căsătorie pe hughenotul Henric de Navarra cu catolica Margareta de Valois, sora regelui Franţei.

Aşteptarea poporului din Paris pentru ceremonia nunţii a fost înfrigurată. Obişnuit de secole să ia parte la faptele cele mai însemnate, vesele sau triste, din viaţa familiei regale, era cu deosebire atras când era vorba de căsătorii. Femeile erau lacome de astfel de ceremonii, văzându-se pline de farmec. Pentru a ocupa un loc cât mai bun, multe parizience s-au dus încă din timpul nopţii să se înşire de-a lungul drumului pe care trebuia să-l urmeze cortegiul nupţial.

Bărbaţii se frământau între respectul şi dragostea care-i lega de dinastia domnitoare cu scrupulele jignite ale unor catolici zeloşi. Reforma religioasă nu a reuşit niciodată să câştige sufletul Parisului, care a rămas neclintit legat de credinţa strămoşilor. Cea mai puternică redută a catolicismului în Franţa a fost în sufletul locuitorilor capitalei şi hughenoţii ştiau foarte bine acest lucru. Tocmai de aceea, hughenoţii au propus ca nunta să se desfăşoare la Blois sau într-un alt castel din afara Parisului. Se spune că, în momentul în care regina mamă a anunţat că nunta se va ţine la Paris, Coligny ar fi exclamat: „Doamnă, veţi face să fim ucişi cu toţii!”

Nunta a avut loc la 18 august 1572. Cronicarii vremii nu au trecut cu vederea nici cele mai mici, dar strălucitoare, amănunte ale cununiei. Chiar şi mireasa, în memoriiile sale, a descris pe larg cununia. Evenimentul care are atâta însemnătate în viaţa unei femei n-a înflăcărat-o, nici n-a emoţionat-o, dar a păstrat în amintire pompa exterioară, desfăşurată cu neobişnuită măreţie cu prilejul căsătoriei sale cu regele Navarrei. „Cununia noastră s-a făcut cu un triumf