Fie că recunoaştem sau nu, ne place să ne uităm în curtea vecinului, iar dacă se întâmplă să moară capra lui şi nu a noastră, atunci suntem cu adevărat fericiţi. Aceasta ar fi explicaţia simplă pentru audienţele record pe care le înregistrează, în România şi peste tot în lume, emisiunile tv tip reality-show, iar „Mireasă pentru fiul meu” de la Antena 1 este un bun exemplu în acest sens. Oamenii adoră să vadă ce se întâmplă în casele altora, mai ales dacă aceştia sunt filmaţi 24/24, aproape un an întreg, iar atunci când aceştia se ceartă, satisfacţia este deplină. Psihologii susţin că simţim, inconştient sau nu, plăcere atunci când vedem că şi alţii au probleme ca ale noastre sau, dimpotrivă, au probleme pe care noi nu le avem şi aici intră preferinţele macabre ale unora de a privi înmormântări, de a viziona ştiri despre accidente de maşină, de a afla detalii despre tragediile altora.

Timp de 358 de zile, show-ul matrimonial „Mireasa pentru fiul meu” a fost cel mai urmărit program tv pe tronsonul sau orar, iar marea finală din 24 august a colecţionat audienţe-record pentru orice post tv din România. De ce se uită românii la acest gen de emisiune în care nişte semeni de-ai lor sunt filmaţi în regim „big brother”, 24 de ore din 24, aproape un an, greu de identificat. Psihologii susţin că succesul acestui gen de show şi al altora similare stă în faptul că oamenii suferă de un soi de voyeurism tv, că simt plăcere atunci când analizează vieţile altora şi au, cumva, putere de decizie asupra a ceea ce se întâmplă între acele personaje de reality-show prin voturile pe care le pot acorda unora sau altora, prin puterea de a decide cine rămâne în emisiune şi cine pleacă, cine cu cine se căsătoreşte şi când. Peste tot în lume, acest gen de show-uri televizate se bucură de succes, iar momentele care întregistrează audienţe-record sunt tocmai acelea în care personajele su