Figură misterioasă a istoriei arhitecturii bucureştene, francezul Michel Sanejouand a fost şeful Direcţiei de Arhitectură şi Geniu a Municipiului Bucureşti între iulie 1834 şi august 1835, când moare. Dacă până acum i se atribuia o singură lucrare, cea a palatului Ştirbey de pe Podu Mogoşoaiei, noi documente din Arhivele Naţionale fac puţină lumină asupra activităţii sale.

Aşa cum a fost consemnat de către istoriografii Bucureştiului, Barbu D. Ştirbey apelează la arhitectul francez Michel Sanejouand (?-1835) pentru transformarea casei boiereşti într-o reşedinţă ce va fi de atunci înainte numită palatul Ştirbey. Putem presupune că Barbu D. Ştirbey a făcut cunoştinţă cu arhitectul francez în cadrul activităţilor Sfatului administrativ, Sanejouand lucrând în serviciul statului, înainte de a fi numit la şefia Direcţiei de Arhitectură şi Geniu a Municipalităţii Bucureşti (practic devenind primul arhitect-şef al Bucureştiului), începând cu data de 26 iulie 1834 (propria scrisoare din fondul Vorniciei din Năuntru).

Dintr-o primă scrisoare de-a sa (datată 2 august 1834) aflăm că solicita planul oraşului la o scară mai mare, având la dispoziţie o copie de prea mici dimensiuni, că vizitase părţi ale oraşului, notase problemele şi că în scurtul timp avut la dispoziţie alcătuise şi cancelaria direcţiei.

În serviciul său se afla cel puţin un ajutor cu rol de secretar şi traducător-interpret de limba franceză şi germană, pe numele Lorenty, precum şi picherul (persoană care răspunde de buna întreţinere a unei porţiuni de de şosea) Ştefan.

În următoarea sa scrisoare din 25 august 1834 ne sunt prezentate problemele întâmpinate de arhitectul francez în relaţia cu oficialităţile valahe: el indică lipsa de comunicare cu ministerul şi primăria în nenumăratele aspecte prezentate, cum ar fi trecerea de la unitatea de măsură ”palmă” la ”stânjen (dublu m