Inevitabil va fi bine! Am glumit... Aceasta este însă gluma verii pe care o încheiem. Pusă pe portativ și cântată pe ritm alert, reflectă un efort existent în societatea românească de a ne conecta la un optimism parțial reaprins în Occident, probabil acolo cu mai multă îndreptățire. După 20 de ani de tranziție strâmbă, măcinați de recesiuni prelungite, sărăciți de inflație persistentă și marcați de o criză morală adâncă, în România avem toate motivele să fim răvășiți de pesimism. Din când în când, ne mai facem curaj pentru o vară spre a ne remonta cu un tonus de optimism. Nu este însă acea abordare pozitivă pe care ne-am dori-o, ci mai degrabă iresponsabilă, care ne cheamă să luăm viața în ușor.
Pentru un răstimp de mai bine de un an, mi-am permis luxul să nu am telefon mobil. Este o modalitate eficientă de a mai reduce din ritmul vieții. E drept că îi cam supără pe cei din jurul tău. „Nu pot să dau de tine!“. Pare și ciudat din punct de vedere social: „Cum?! Nu ai mobil?!“. Așa se face că m-am lipsit de unicul canal prin care mai ascultam radioul. Locuiesc în centru și lucrez în centru, deci nici în mașină (loc tradițional de ascultat posturile de radio) nu am avut acest prilej.
Acum am avut ocazia să redescopăr, după aproape doi ani - tot prin intermediul telefonului mobil - FM-ul românesc, pe care l-am găsit, însă, mult depreciat. De știri și programe nici nu mai vorbesc. Dacă înainte era dominat de melodiile pop și rock ale anilor ‘80-’90 din repertoriul internațional și câteva piese de rezistență din muzica autohtonă, acum este poluat în proporție de peste 50% de zgomote ciudate, piese fără melodie și câteva schelălăituri numite impropriu „muzică românească“.
Mi-a mai reținut însă atenția ceva din muzica acestei veri. Nu neapărat pe cele mai reușite ritmuri, multe piese au versuri care pot fi caracterizate printr-un optimism scremut, în cea m
