Coabitarea, in cadrul regimului Basescu, nu putea fi decat o fictiune. Pentru cineva care nu are cultura dialogului, un “pact” de coabitare poate fi, cel mult, o capcana pentru adormirea vigilentei adversarilor.
Scriam inca din decembrie, anul trecut, ca un acord ar fi trebuit semnat, eventual, cu toti liderii noii majoritati parlamentare, nu doar cu candidatul de prim ministru. Asistam acum la un joc politic periculos in care presedintele Romaniei, dupa ce a canibalizat partidele de opozitie, afirma, in esenta: “Opozitia sunt eu”. Strategia sa este, desigur, aceea de a incerca sa acumuleze puncte pe care sa le transfere, poate, unor candidati la europarlamentare sau unui partid nascut din spuma flotei.
Va dau un singur exemplu de incalcare a Acordului de colaborare institutionala. In conferinta de presa de luni, Basescu a atacat politica economica si sociala a guvernului. Conform Acordului, “spatiile de responsabilitate preeminenta” pentru premier sunt “politica economica si sociala, guvernarea tarii, probleme de ordin curent ce nu au incidenta cu securitatea nationala…” Evident, declaratiile sale, inclusiv cele referitoare la “incompetenta” guvernului, contravin Acordului. Poate ca va asteptati ca Basescu sa respecte o intelegere… Eu nu.
Raymond Aron spunea, in urma cu mai multi ani:” Presedintele Republicii este autoritatea suprema atata timp cat are majoritatea in Adunarea Nationala; dar el trebuie sa abandoneze realitatea puterii daca vreodata un alt partid decat al sau dobandeste majoritatea in Adunare”. Este ceea ceea ce ar fi trebuit sa se intample si in Romania. Din pacate, folosind institutii ne-parlamentare, Basescu nu accepta rezultatul de la ultimile alegeri parlamentare (si nici rezultatul votului de la referendumul de demitere). Intr-un fel, acest lucru ii este permis si dintr-un motiv evident – majoritatea de 70% din parlament es
